ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În condițiile în care nicio țară nu și-a anunțat susținerea pentru Klaus Iohannis, președintele român urmează să-și retragă candidatura pentru funcția de secretar general NATO, scrie publicația turcă T24, potrivit Știripesurse.

Articolul publicat în Turcia:

„Din 2014, secretarul general Jens Stoltenberg, care a deținut cea mai înaltă funcție civilă a NATO și al cărui mandat a fost prelungit de patru ori, se pregătește să părăsească locul în septembrie anul acesta. În prezent, există două persoane care și-au anunțat oficial candidatura pentru acest post. Mark Rutte, premierul demisionar al Olandei, și președintele Klaus Iohannis al României. Marc Rutte este foarte aproape de a deveni secretar general.

Atunci când a început căutarea unui candidat pentru noul secretar general, moda era de a favoriza o femeie, întrucât toți secretarii generali ai NATO de până acum au fost bărbați. În acest context, premierul danez Mette Frederikson a fost prima care a venit în minte anul trecut. Cu toate acestea, amenințarea unui veto din partea Turciei pentru că ar fi fost insensibilă la protestele de ardere a Coranului care au avut loc de mult timp în Danemarca și faptul că Rasmussen, tot danez, a preluat această funcție înaintea lui Stoltenberg, au determinat-o pe Frederikson, care a avut o vreme sprijinul SUA, să se retragă din cursă fără a deveni oficial candidată. Mandatul lui Stoltenberg a fost prelungit. Apoi au început să circule numele germanei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, considerată cea mai puternică femeie de pe scena politică internațională după Merkel, și al premierului estonian Kaja Kallas pentru funcția de secretar general al NATO. Numele lui von der Leyen a ieșit rapid de pe agendă din cauza apropierii sale de președintele Biden, a probabilității tot mai mari ca Trump să devină din nou președinte și a rolului său în politicile extrem de pro-Israel ale UE în timpul recentei crize din Gaza. Pe de altă parte, se înțelege că premierul estonian Kaja Kallas a fost convins să nu-și anunțe candidatura, ținând cont de faptul că nu ar fi potrivit ca o țară baltică să fie numită secretar general într-un moment în care relațiile NATO-Rusia trec printr-o fază sensibilă.

În această etapă, Marc Rutte a reușit să obțină sprijinul tuturor aliaților, cu excepția a trei țări. Se așteaptă ca președintele român Iohannis, căruia niciun stat nu i-a promis sprijin până acum, să se retragă și el din candidatură în zilele următoare. Rămân Slovacia și Ungaria lui Orban, care se află în opoziție fermă.

Slovacii au resentimente față de Rutte din cauza dificultăților cauzate de Olanda în aderarea la Schengen. Orban, pe de altă parte, este supărat că Rutte îl critică adesea pentru practicile sale în materie de drepturile omului în UE. El vrea ca acesta să își ceară scuze atunci când are ocazia. Obiecțiile ambelor țări care decurg din dinamica din cadrul UE nu sunt luate prea în serios. În zilele următoare, pare foarte probabil ca Rutte să fie anunțat în unanimitate ca noul secretar general al NATO în cadrul summitului NATO care va avea loc la Washington în perioada 8-9 iulie. conform calendarului preconizat, noul secretar general va trebui să își preia funcția la începutul lunii septembrie. Cu toate acestea, negocierile pentru formarea unui guvern în Olanda pot dura mult timp. Noul guvern olandez nu a fost încă format, deși a trecut aproape un an de la alegeri. Dacă un nou guvern nu poate fi format până în septembrie, olandezii vor găsi probabil o formulă pentru ca Rutte să demisioneze din funcția de prim-ministru interimar.

De data aceasta, Turcia nu s-a numărat printre țările care au rupt consensul. La 29 aprilie, aceasta a notificat atât NATO, cât și aliații săi, cu privire la sprijinul său pentru Rutte în funcția de secretar general. Nu se știe dacă au fost făcute promisiuni în timpul întâlnirii dintre Rutte și președintele Erdoğan, care a vizitat, de asemenea, Turcia în căutare de sprijin.

Cu un mandat de 10 ani, Turcia a reușit să stabilească o bună relație de lucru cu Jens Stoltenberg, care a ocupat funcția de secretar general pentru cea mai lungă perioadă de timp după Joseph Luns. Acesta a adoptat o poziție conciliantă cu privire la problema aderării Suediei la NATO, lăsând deoparte solidaritatea nordică. În cazurile în care Turcia era singură în NATO, nu a fost prea dur cu Turcia. Să vedem dacă aceeași cooperare poate fi menținută cu noul secretar general.

Mark Rutte are 57 de ani și a fost prim-ministru al țării sale timp de 14 ani, din 2010. Faptul că a reușit să formeze patru guverne diferite în Olanda, care a fost guvernată de coaliții de la începutul anilor 1900, arată concilierea sa, care este o calitate foarte importantă pentru secretarul general al NATO.

Dacă va fi confirmat, Mark Rutte va fi cel de-al patrulea secretar general al NATO din Olanda. Cu una sau două excepții, țările din nordul Europei au pus practic un embargo asupra postului de secretar general. Noii membri ai NATO sunt foarte deranjați de această situație. Nu putem să nu ne întrebăm de ce Turcia, care are a doua armată ca mărime din NATO de 75 de ani și care și-a asumat o povară considerabilă, nu are nici măcar un candidat pentru funcția de secretar general. Sau plătim factura în NATO pentru incapacitatea noastră de a rezolva problemele bilaterale cu Grecia?”, scrie publicația T24, citată de Știripesurse.