ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pat Buchanan a fost consilier al preşedinţilor Richard Nixon, Gerald Ford şi Ronald Reagan. A intrat în cursa pentru nominalizarea drept candidat la preşedinţia SUA din partea Partidului Republican în 1992 şi 1996.

„Le spun cetățenilor Estoniei și celorlalți din țările baltice că avem un angajament în baza Alianței noastre. Articolul 5 ... este foarte clar: Un atac asupra unuia dintre noi este un atac asupra tuturor. Dacă vă veți mai întreba vreodată «cine ne va veni în ajutor», veți ști răspunsul: alianța NATO, inclusiv forțele armate ale SUA.”

Acestea sunt afirmațiile lui Barack Obama, care, aflat în Tallinn, Estonia, a oferit din nou celei mai mici republici baltice garanții de securitate din partea Statelor Unite în caz de război – garanții pe care predecesorii săi din timpul Războiului Rece le-ar fi privit drep nebunie curată.

Din 1945 până în 1989, niciun președinte nu ar fi visat să emită un „cec în alb” pentru declanșarea războiului în Europa de Est. „Linia roșie” dincolo de care securitatea nu mai putea fi garantată trecea prin inima Germaniei. Această limită avertiza Moscova: dacă treceți Elba, vom lupta.

Această linie roșie a fost întărită de sute de mii de militari americani staționați permanent în Germania de Vest.

Totuși, Truman nu a folosit forța pentru a desființa blocada Berlinului. Ike [Dwight D. Eisenhower] nu a folosit forța pentru a-i salva pe rebelii maghiari. JFK [John Fitzgerald Kennedy] a tunat și a fulgerat și a acceptat situația atunci când Zidul s-a ridicat. Când Leonid Brejnev a trimis în Cehoslovacia armatele statelor semnatare ale Pactului de la Varșovia, LBJ [Lyndon Baines Johnson] nu a făcut nimic.

De ce nu au acționat acești presedinți? Niciunul nu credea că Europa de Est prezintă vreun interes vital pentru SUA care să justifice un război cu Rusia.

Și, pe drept cuvânt, atunci nu exista pentru noi niciun interes vital în această zonă și aceeași situație este astăzi. Dacă pentru Ungaria sau Cehoslovacia nu am riscat declanșarea unui război cu o Rusie înarmată nuclear în urmă cu o jumătate de secol, de ce am risca astăzi, pentru Estonia, izbucnirea unui astfel de război?

Președinții din timpul Războiului Rece au emis, în mod regulat, rezoluții privitoare la situația națiunilor subjugate, afirmând credința noastră în dreptul popoarelor care se aflau la est de Cortina de Fier de a fi libere. Dar niciun președinte nu a considerat că, pentru eliberarea lor, merită dus un război.

Ce anume s-a schimbat?

De când a devenit independența republicilor baltice – miraculoasă și binevenită – o chestiune atât de importantă pentru noi încât, dacă Rusia ar invada Estonia, să socotim acest lucru drept un atac asupra patriei noastre?

În 1994, George Kennan a calificat extinderea NATO în fostul bloc sovietic drept „o gafă strategică de proporții potențial uriașe”.

Cu toate acestea, nu numai că am inclus în NATO toate statele Pactului de la Varșovia, George W. Bush a adus și republicile baltice.

Pentru a înțelege prostia pe care am făcut-o, să ne gândim la Ucraina, care a fost determinată să intre într-un conflict militar și politic cu Rusia de când am pus la cale răsturnarea regimului ei prorus.

În vreme ce neoconservatorii aplaudau înlăturarea de la putere a președintelui corupt și incompetent, dar ales democratic, Viktor Ianukovici, Vladimir Putin a luat măsuri pentru a securiza și anexa Crimeea, iar separatiștii proruși au încercat să se rupă de Kiev și să obțină independența sau reunificarea cu Rusia.

Se ridică întrebarea: De ce separatiștii proruși din Donețsk și Luhansk nu au același drept de a se separa de Ucraina, așa cum Ucraina a avut dreptul de a se desprinde de Uniunea Sovietică?

Și de ce ar trebui să o preocupe în vreun fel pe America acest conflict? A fost o problemă a țarului Alexandru al II-lea faptul că 11 state sud-americane s-au separat de Uniune și că, apoi, Virginia de Vest s-a dezlipit de Virginia?

Sub noul guvern al lui Petro Poroșenko, Ucraina și-a trimis forțele în regiunea de sud-est pentru a-i zdrobi pe separatiști.

Nu au reușit. Numărul mare de victime și atacul separatiștilor în Mariupol au determinat Kievul să accepte, aparent, încheierea unui acord de încetare a focului.

Nu e nevoie să mai spunem că cei care au celebrat răsturnarea regimului prorus de la Kiev privesc acum neputincioși la înfrângerea Kievului.

Pe 5 septembrie, New York Times scria: „Americanii nu își fac nicio iluzie că Ucraina ar putea vreodată învinge într-un război cu Rusia.”

Aceasta este realitatea. Dar, dacă Ucraina este neputincioasă militar în fața Rusiei, care ar fi șansele Estoniei într-un conflict cu Moscova? Numărul locuitorilor Estoniei reprezintă trei la sută din populația Ucrainei și, ca dimensiune, este mai puțin de o zecime din mărimea acesteia. Dacă Moscova ar decide să cucerească Estonia, ar putea face acest lucru în 48 de ore.

Dacă Putin s-ar angaja într-o acțiune atât de necugetată, ce ar face NATO?

Ar declara război Rusiei cele 28 de țări membre NATO și și-ar trimite trupele? Ar declara SUA război Rusiei și ar lansa atacuri aeriene asupra forțelor ruse, din interiorul și din afara Estoniei?

Am trimite portavioane în Marea Baltică? Am începe un război cu Rusia, care ar putea duce la o utilizare, mai repede decât credem, a armelor atomice tactice, care ar devasta Estonia și ar cauza uriașe pierderi de vieți umane?

Cum ar salva NATO Estonia fără a o distruge?

Pentru a elimina îndoielile cu privire la garanțiile noastre de securitate pentru Estonia, unele persoane de la Washington cer instalarea de baze americane permanente și staționarea de trupe americane în statele baltice, astfel că orice atac al Rusiei ar cauza pierderi în tabăra americanilor și un conflict în toată regula cu Rusia.

Probabil că această amenințare ar descuraja Rusia definitiv.

Dar dacă nu se va întâmpla acest lucru sau dacă un viitor conducător rus va considera acțiunile noastre un bluf și îi va veni de hac Estoniei, ce vom face atunci? Vom pregăti de atac avioanele de bombardament B-2 și vom intra în stare de alertă militară [cu pericol nuclear] DEFCON 2, așa cum am făcut în criza rachetelor din Cuba?

Articol de Pat Buchanan, tradus de Irina Bazon