ascultă articolul

Cercetătorii afirmă că, din păcate, creșterea concentrației de CO2 în atmosfera terestră nu se limitează la încălzirea climatică, ci constituie o amenințare directă pentru producția agricolă, care va suferi o diminuare semnificativă a anumitor substanțe nutritive conținute în vegetale, conform Agerpres.

Conform unui studiu realizat de Școala de sănătate publică din Harvard, cu nivelurile ridicate de dioxid de carbon estimate la nivelul anilor 2050, acesta va fi cazul zincului și fierului, indispensabile alimentației umane, a căror concentrație se va reduce în mod îngrijorător în anumite cereale și leguminoase.

„Dat fiind că circa două miliarde de indivizi suferă deja de carențe în zinc și fier, ceea ce se traduce în fiecare an prin 63 de milioane de decese legate de malnutriție, aceasta este amenințarea sanitară asociată schimbării climatice cea mai importantă identificată vreodată”, insistă prestigioasa instituție americană într-un comunicat.

Studiul publicat miercuri în revista britanică Nature este, pentru Samuel Myers, cel care a coordonat cercetările, primul de acest gen care probează că „creșterea concentrațiiilor de CO2, care nu au încetat să crească după revoluția industrială, amenință nutriția umană”.

Însă mecanismele responsabile de acest fenomen rămân în continuare un mister.

În trecut, experiențe efectuate în laborator sau sub efectul de seră demonstraseră deja efectul nefast al CO2 asupra calităților nutritive ale produselor agricole, dar pertinența rezultatelor obținute în condiții artificiale fusese criticată, iar  alte experiențe realizate în plin câmp și în aer liber datorită tehnicilor de îmbogățire în CO2 (botezate FACE) nu fuseseră efectuate pe un eșantion suficient de vast.

De data aceasta, biologii americani au trecut în revistă datele primite din șapte situri FACE din Japonia, Australia și SUA despre 41 de varietăți diferite de cereale și leguminoase, iar concentrația în CO2 în toate aceste situri era cuprinsă între 546 și 586 părți la un milion (ppm), o valoare similară celei prezise de experții climatului că va fi atinsă în următorii 40 — 60 ani, în pofida măsurilor luate până acum pentru a stopa emisiile de gaze cu efect de seră.

Cercetătorii au măsurat conținutul în nutrienți a părților consumabile la grâu, orez, porumb și sorg, ca și la soia și mazăre și rezultatele arată o netă reducere a conținutului de zinc, fier și proteine la cereale numite 'în C3', ca grâul și orezul, care fixează carbonul conținut în CO2 sub forma unui compus cu trei atomi de carbon.Grâul cultivat sub concentrație mare de CO2 conține, de exemplu, cu 9,3 % mai puțin zinc, cu 5,1% mai puțin fier și cu 6,3% mai puține proteine decât un grâu cultivat în aer ambiant (ceva mai puțin de 400 ppm CO2 actual).

În același timp, cercetătorii de la Harvard au constatat surprinși că conținutul în zinc și în fier poate fluctua considerabil de la o varietate de orez la alta, ceea ce ar putea permite dezvoltarea unui orez mai rezistent la concentrațiile puternice de CO2.

Studiul notează că leguminoasele 'în C3', ca soia și mazărea, manifestă și ele o 'scădere semnificativă' a conținutului în zinc și în fier, dar nu și în proteine.

Myers și echipa lui estimează că între două și trei miliarde de locuitori ai planetei noastre primesc mai puțin de 70 % din aportul lor în zinc și în fier consumând plante de tip C3, în special în țările dezvoltate, unde carențele alimentare constituie deja o provocare majoră pentru sănătatea publică.

Plantele 'în C4' (porumb și sorg), apărute mai recent pe pământ și care fixează diferit carbonul atmosferic, par mai puțin afectate de o rată de CO2 ridicată.