În plin centrul Capitalei României, la Palatul Dacia de pe Lipscani, care, cu sprijinul fostei primărițe Gabrielei Firea, se dorea a deveni „Muzeul Holocaustului din România”, dar n-a fost să fie, tronează de trei luni de zile o blasfemie sinistră la adresa Mântuitorului și a Maicii Sale, pe care, preocupat de aspecte mai profunde, mai tactile, mai linguale, onor purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, nu a sancționat-o pe potrivă, în numele instituției pe care susține că ar reprezenta-o. Expoziția, care ne aduce aminte de „arta” grotescului promovată de USR-ista penală Clotidle Armand în sediul Primăriei Sectorului 1, este organizată de ART SAFARI și este deschisă și copiilor, cărora le dedică de altfel și o secțiune „Kinder”. Prezentăm integral relatarea unei blogărițe revoltate:

„O expoziție BLASFEMIATOARE a avut loc pe tot parcursul verii și va dura până pe 10 septembrie la Palatul Dacia-România de pe strada Lipscani, în centrul vechi al Bucureștiului. 

Printre alte reprezentări grotești apar ciudățenii imitând într-un mod macabru ipostaze ale Maicii Domnului sau Mântuitorului. 

Interesant este cum nici un ortodox nu s-a trezit să reclame sau să dea în judecată organizatorii sau autorii acestor hidoșenii… 

Iată ce se poate vedea acolo (cele două fotografii, mai sus, în deschidere):  Un fel de „hristos” androgin însângerat răstignit pe perete, fără cruce și cu mai multe coarne… Tot un fel de caricatură de „hristos” răstignit pe o cruce, cu coarne de cerb, cu o mână numai prinsă pe cruce, ce pare să aibă la picioare dărâmături de construcții, bețivi, drogați și alte scursuri ale societății… De brațul stâng al crucii se află spânzurată o femeie care vrea să reprezinte probabil o creștină evlavioasă.

O altă monstruozitate ce aduce blasfemie reprezentării Macii Domnului, având cap de mort cu un fel de aureol ciudată, trup de barbat travestit în femeie ținând în mâna dreaptă o țigară ce emană un fum verde și cu un „hristos” copil agățat de gât…

Detalii despre hidoasa și blasfemiatoarea expoziție aflăm aici: 

https://www.artsafari.ro/project/nymphs-and-zombies/

Demonizații („artiștii”) care au realizat blasfemiile sunt: 

Alina Ondine Slimovschi și Paul Baraka. 

Iată ce citim pe respectivul site:

„Good Cop, Bad Cop! O lume de basm versus o scenă SF cu zombie! Pe scurt, o expoziție de artă contemporană românească așa cum nu ai mai văzut. Doi artiști tineri talentați, cu două viziuni diametral opuse, uniți într-un show neconvențional.

Ondine Slimovschi (n. 1982) este o artistă a mitologiei senine și a bestiarului basmelor frumoase. Folosește portretul feminin ca instrument prin care sugerează emoții puternice, iar Paul Baraka (n. 1994) este un artist care se concentrează pe subiecte șocante și provocatoare. Abordarea sa este și una critică, evidențiind banalitatea răului prin sarcasm și ironie.

Ruth Hibbard, curator: „O expoziție cu două intrări diferite! Operele ambilor artiști sunt aduse împreună la mijlocul spațiului expozițional, într-o singură cameră, pe care o poți accesa din ambele părți. Aici poți să compari viziunile diferite ale lui Ondine și Baraka și să decizi dacă ești parte din echipa Nymphs sau din echipa Zombies”.

Alina Ondine Slimovschi: „Elementul meu mitic preferat este cel care sugerează viața în plenitudinea ei. Realitatea actuală, socială, dizarmonia, persuasiunea impusă le-am realizat, în mod voit prin contraste care pot fi considerate chiar idilice. Simbolul tinereții veșnice prin încrederea în forța izbăvitoare a naturii, puterea de a învinge propriile traume pentru a servi unui scop înalt, elementele fantastice precum inorogul, Pegasus, trimiteri la statui antice care reprezintă forța și izbânda într-o luptă, toate se vor o trezire a individului captiv într-o societate gregară. Intenția mea este ca în spatele ”poveștii” privitorul să-și pună întrebarea care este mesajul încifrat prin elementele folosite, fiindcă fiecare simbol are o semnificație de strictă actualitate. 

Paul Baraka Marat: „Ce simbolizează craniul în majoritatea culturilor lumii? Viața, sau triumful vieții asupra morții. Singurul simbol care asociază craniul cu moartea este cel de pe steagul piraților. În majoritatea picturilor bizantine sau catolice, Iisus este înfățișat cu un craniu la picioare, craniul lui Adam, craniu care înseamnă promisiunea Vieții de Apoi”.

Curator: Ruth Hibbard, Victoria and Albert Museum, Londra”

Interesant este că foarte mulți tineri, fără repere sau vreun dram de discernământ sunt atrași să vadă blasfemiile și ciudățeniile expoziției…

Într-o țară musulmană nu ar fi avut nimeni curajul să aducă blasfemii la adresa islamului, dar la ortodocși sau mai bine zis „ortodocși” nu se găsește nimeni să reacționeze?” , se întreabă, pe bună dreptate, autoarea semnalării.