ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În contextul prigonirii Bisericii Românești din Basarabia de către Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove subordonate Moscovei, părintele dr. Mihai Andrei Aldea a acordat părintelui Eftimie Mitra de la Schitul „Tuturor Sfinților Români” (județul Hunedoara) un amplu interviu, în care analizează, din perspectivă teologică și istorică, atât motivele care îi determină pe preoții basarabeni să migreze în masă spre Mitropolia Basarabiei, cât și încercările disperate ale mitropolitului Vladimir de a-i opri pe aceștia, folosindu-se inclusiv de propaganda filorusă a unor așa-ziși teologi români, care se recomandă (culmea!) ca făcând parte din B.O.R. 

Interviul abordează, de asemenea, scrisoarea trimisă, în luna septembrie 2023, de Mitropolitul Vladimir către Patriarhul Kiril al Moscovei, în care ierarhul moldovean vorbește despre unirea cu România ca despre o „nouă realitate, pe care este gata să o accepte”. După ce a fost chemat „la raport” de Patriarhul Kiril, mitropolitul Vladimir s-a răzgândit, devenind un adversar al Bisericii Ortodoxe Române din Republica Moldova și trimițându-i Patriarhului Daniel, în data de 7 martie 2024, o scrisoare în care își exprimă o serie de nemulțumiri față de existența în Republica Moldova a unei organizații bisericești ortodoxe românești, text analizat, deopotrivă, de pr. Aldea. Nu în ultimul rând, este dezbătută nulitatea caterisirilor făcute de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, fiind explicat și faptul că românii de dincoace și de dincolo de Prut sunt unul și același popor și vorbesc aceeași limbă.
 
Fost ucenic al părintelui Iustin Pârvu, pr. Aldea este teolog (specializarea „Bizantinologie”, teza „Romanitatea Românilor și Imperiul Roman de Răsărit”, 1999), scriitor și conferențiar de anvergură, doctorand în istorie, conferențiar, editor, publicist, poet, doctor în filologie.

Redăm, mai jos, cele patru părți ale interviului, ilustrate cu cele mai sugestive fragmente extrase din analiza realizată de părintele Aldea, căruia îi mulțumim pentru explicațiile extrem de pertinente și de necesare în contextul actual. 

Partea I – Despre canonicitatea Mitropoliei Basarabiei: „Singura instanță bisericească canonică din Republica Moldova este cea a Patriarhiei Române!”

 
„Din punct de vedere canonic, singura instanță bisericească canonică din Republica Moldova este cea a Patriarhiei Române! Nu există alta. Și motivul este unul foarte simplu. Atunci când Sf. Apostol Andrei a vestit Evanghelia în aceste locuri (adică și în sudul Moldovei de astăzi, și în Dobrogea etc.), nu exista nicio patriarhie, biserică sau altceva, care să fi fost înființată, nici la Kiev, nici la Moscova, nici în alte părți mai îndepărtate. De la începuturi, toată structura bisericească a fost centrată pe zona Dunării. A fost Mitropolia Tomisului, Mitropolia Vicinei, apoi Mitropoliile Munteniei și Moldovei. Din acest punct de vedere, trebuie să observăm că, încă din secolul al XIV-lea, ținutul dintre Prut și Bug, deci până dincolo de Nistru, înspre răsărit, a ținut întotdeauna de Mitropolia Moldovei. Și nu a existat niciodată nicio contestare a canonicității acestei mitropolii. Dimpotrivă, mitropolitul respectiv era recunoscut de toată lumea: și de Patriarhia de la Constantinopol, și de Patriarhia de Moscova. Și de Bisericile din Georgia, Cipru, Italia etc. Inclusiv catolicii recunoșteau că aceste zone țin de ortodocși sau „schismatici”, cum îi numeau ei. Deci nu a existat niciodată nicio contestare a autorității episcopului cel dintâi al Moldovei asupra acelor locuri. Reședința a fost inițial la Suceava, apoi la Iași. Mitropolitul Moldovei a fost întotdeauna păstorul acestor locuri. 

Schimbarea apartenenței față de episcop a locuitorilor nu s-a făcut canonic, ci printr-un act de forță. Din acest punct de vedere, avem canonul 12 de la Sinodul IV ecumenic ce interzice orice schimbare făcută prin forță, fără acordul episcopului locului. Or, episcopul locului s-a împotrivit din toată puterea, a protestat în mod repetat, oficial, a făcut plângeri inclusiv către Patriarhia de Constantinopol care i-a dat dreptate. Deci nu a fost o schimbare făcută canonic, a fost un rapt, un act de forță și, atenție, Sinodul al IV-lea ecumenic interzice împăratului Imperiului Roman, care avea capitala la Constantinopol, să facă așa ceva, cu atât mai mult unui imperiu barbar, cum ar fi fost socotit la vremea respectivă, care nu avea nicio autoritate canonică. Nu există dreptul unui împărat de a schimba prin forță și după cheful lui apartenența de o episcopie sau alta a unor oameni!”

„În Basarabia s-a rupt un teritoriu care ținea de câteva episcopii ale Moldovei și s-a trecut sub niște episcopi care țineau de Rusia. (...) Din punct de vedere canonic, nu există posibilitatea, pentru că ai cucerit un teritoriu, să desființezi structura ortodoxă de acolo și să o înlocuiești cu altă structură. În clipa în care tu ai făcut asta, ești un eretic, care ești blestemat înaintea lui Dumnezeu, iar acea structură nu este canonică. Faptul că prin pogorământ, din varii motive, celelalte biserici ortodoxe au tolerat aceste structuri, nu înseamnă că aceste pogorăminte trebuie văzute ca fiind regulă. Și este antiortodox ca pogorămintele să fie transformate în regulă și să înlocuiască adevărata rânduială bisericească. În cazul de față, situația este limpede: vorbim despre un act samavolnic, un act foarte urât: cucerirea acestui teritoriu de către Rusia s-a făcut în numele eliberării creștinilor din Imperiul Otoman. Iar rezultatul este că românii, care erau uriașa majoritate, undeva la 90% din populația Basarabiei, în clipa în care au fost cuceriți de ruși, au fost tratați mizerabil! Înșiși ofițerii ruși, administratorii ruși recunoșteau că românii fug cu tot ce pot să apuce peste Prut, în Moldova, de cât de bine o duc sub ruși! A fost un genocid organizat de Rusia. Oare un genocid poate să fie sursa de episcopie canonică? Asta este o monstruozitate! Nu există amestec între Dumnezeu și Diavol! Nu poți să folosești lucrarea Diavolului ca să faci un lucru duhovnicesc! 

În clipa în care Rusia a invadat un teritoriu ortodox, avea datoria să păstreze structurile de acolo cu tot respectul. De ce au înlăturat ei episcopii români, preoții români etc.? Ca să poată rusifica populația, să poată săvârși un genocid cultural, prin mijlocirea Bisericii Ruse! (...)”

„Este incredibil că există oameni care spun că sunt români și care ajung să susțină această propagandă care este total neortodoxă și subumană! (...)”

„Există o rătăcire care bântuie foarte puternic în biserică. Acesta este etnofiletismul, care înseamnă a pune naționalismul sau etnia mai presus de Dumnezeu și față de ascultarea față de Dumnezeu. Eu am fost întotdeauna un adept al Adevărului, indiferent dacă este supărător. Am spus că ar fi bine să avem relații bune cu Rusia, dar asta numai pe baza realismului. (...) În clipa în care te uiți la adevărul istoric, constați că Rusia a săvârșit un genocid sistematic împotriva românilor. (...)” 

„Există ideea aceasta, în care foarte mulți români au căzut, că nu contează naționalitatea, ca și cum nu Dumnezeu ar fi făcut națiile și nu Dumnezeu va judeca popoarele și ca și când nu ar exista națiuni în Rai. Deși, după cum vedem în Apocalipsă, în Rai, națiunile, popoarele aduc lui Dumnezeu slava lor. Și mulți fac asta pentru că fug de răspundere. Mulți români fug de răspundere pentru că sunt deznădăjduiți și pentru că sunt răniți în ei înșiși. Ceea ce se întâmplă, probabil, și cu acești oameni care susțin propaganda rusă. Pentru că au pierdut cumpăna, direcția. 

Noi trebuie tot timpul să ne uităm la sfinții neamului românesc și să ne gândim cum ar fi făcut ei, cum ar fi lucrat ei credința. Și vedem lucrul acesta, de pildă, la Ștefan cel Mare, care a știut să țină și credința, a știut să țină și țara liberă, luptând împotriva tuturor puterilor dimprejur. (...)”

„Singurul reper canonic este reperul istoric. Iar din punct de vedere istoric, Rusia nu are niciun drept să instituie structuri religioase noi în locul structurilor ortodoxe canonice. A pretinde că există un canon care să sprijine așa ceva este o minciună absolută și mă depășește total faptul că un om poate să spună lucrul acesta, fără să-și dea seama cât de mincinos este și cât de tare se înșală și îi înșală și pe alții. Așadar, lucrurile sunt simple: există structuri episcopale canonice în Moldova. N-au fost contestate niciodată, nici de Rusia, nici de alții. Și pe urmă vine cineva și le desființează cu forță militară și înființează altele, și tu spui că astea, înființate prin forță și abuz, sunt canonice. Nu există așa ceva în ortodoxie! Să susții lucrul acesta înseamnă că ai căzut din ortodoxie, pentru că ceea ce susții tu nu este ortodoxie, este o religie satanică!”    

Partea a II-a – Scrisoarea mitropolitului Vladimir către Patriarhul Daniel: „În această scrisoare Vladimir recunoaște canonicitatea Mitropoliei Basarabiei!”

 
„Este hazliu și dureros, în același timp, să vezi că această scrisoare ( cea trimisă de Mitropolitul Vladimir către Patriarhul Daniel - n. red.) este invocată de către cei care pretind că ar fi necanonică mitropolia Basarabiei, pentru că în această scrisoare Vladimir recunoaște canonicitatea Mitropoliei Basarabiei! Ei neagă canonicitatea Mitropoliei Basarabiei în numele Mitropoliei rusești a Chișinăului și a Întregii Moldove, care recunoaște canonicitatea Mitropoliei Basarabiei! Suntem într-un loc al nebuniei! În textul scrisorii, Vladimir spune că își dorește să „conviețuiască în dragoste și pace cu Mitropolia Basarabiei”. Ce să înțelegem? Că Mitropolia rusească a Chișinăului și a Întregii Moldove vrea să conviețuiască în dragoste și pace cu o mitropolie necanonică?... Este evident că Mitropolia rusească a Chișinăului și a Întregii Moldove știe că e necanonică și că structura canonică acolo este Mitropolia Basarabiei. (...)”

„Dacă ei oferă carte canonică pentru trecerea de la Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove la Mitropolia Basarabiei, este evident că ei recunosc Mitropolia Basarabiei ca fiind canonică! (...) Se întâmplă următorul lucru: în asemenea acte, structurile rusești recunosc canonicitatea Mitropoliei Basarabiei, dar în felurite alte declarații nu o recunosc. Și atunci avem un comportament dual, foarte incorect și neortodox. Cine vrea își alege ce-i place. (...) De fapt, această scrisoare arată politicianismul total al structurilor rusești din Basarabia. Ele nu se conduc după canoane. Cel mult, invocă aceste canoane numai ca pretext. Ei sunt interesați de o agendă politică, și atât. (...)” 

„În Biserica Rusă, au fost sancționați, inclusiv aspru de tot, cei care erau împotriva Sinodului din Creta, până când și-au dat seama Kiril și alții din jurul lui că de fapt nu le convine Sinodul din Creta, după care erau buni cei care vorbeau împotriva Sinodului din Creta. Dar și-au cerut vreodată scuze pentru acțiunile de dinainte? Niciodată! Asta este o practică neortodoxă, foarte des întâlnită în administrația bisericească rusească. Ca urmare, atunci când se vorbește despre preoți care au fost sancționați pentru abateri morale, trebuie cercetat foarte bine care sunt acele abateri morale. Una este dacă cineva a căzut în curvie sau alt păcat opritor și cu totul altceva este dacă l-a criticat pe Vladimir pentru politica sa pro rusească. Ca urmare, invocarea generală făcută de acest mitropolit rus al Chișinăului și Întregii Moldove nu are nicio valoare practică. Orice acuzație trebuie dovedită.”

„Dacă preoții aceia care trec la Mitropolia Basarabiei sunt atât de groaznici și de răi, păi bucură-te! Ai scăpat de ei și au intrat într-o structură pe care tu o dușmănești! De ce te deranjează? Faptul că țipi după ei arată că i-ai sancționat degeaba. Această jelire a Mitropolitului Vladimir după clericii care s-au dus în Mitropolia Basarabiei se dovedește a fi extrem de fățarnică. (...) Mulți dintre acești clerici îngrozitori, așa cum sunt descriși de Vladimir, sunt foarte iubiți de popor și sunt oameni foarte credincioși. Tocmai de aceea nu s-au înțeles cu Vladimir.”

„După căderea Uniunii Sovietice, ceea ce ar fi trebuit să facă episcopii din Republica Moldova ar fi fost să ceară refacerea unității bisericești cu România, așa cum era firesc și canonic. Și atunci lucrurile ar fi fost cu totul altfel decât sunt acum. Ar fi fost mult mai bine pentru toți moldovenii, și pentru cei din Republica Moldova, și pentru cei de aici. Pentru că această uniune bisericească ar fi fost un pas înainte către o uniune cu multe consecințe benefice.”

Partea a III-a - Nulitatea caterisirilor făcute de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove: „Sunt niște practici urâte și foarte rușinoase, care nu au legătură cu ortodoxia.”

 
„Acele caterisiri nu au nicio validitate, este o practică strigătoare la cer! Este o practică tipic rusească și, din nenorocire, este tipică structurilor eretice. În Patriarhia Română au avut loc, de-a lungul timpului, caterisiri. Dar nu am văzut niciodată folosindu-se, față de cei caterisiți, violența pe care o văd practicată de această Mitropolie rusească a Chișinăului și a Întregii Moldove, cum se autointitulează. Nu există ceva asemănător, nici ca amenințări, șantaj, violență, limbajul foarte obscen folosit de către unii extremiști. Sunt niște practici urâte și foarte rușinoase, care nu au legătură cu ortodoxia, ci țin de așa-numiții „parabolani”, de forțele violente întrebuințate de cei care știu că nu sunt cu Adevărul. Este o deosebire între cel care știe că este legitim și cel care știe că este nelegitim. Cel care știe că este legitim are o anumită liniște, care este dată de faptul că știe că dreptatea e de partea lui. Cei care sunt nelegitimi au această înclinație spre violență, deoarece sunt roși în interiorul lor de vinovăție. În cazul de față, purtarea pe care o are Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o purtare neortodoxă, anticanonică. Și evident că actele date așa de abuziv de o asemenea structură n-au nicio validitate.” 

„Cartea canonică se dă atunci când cineva trece dintr-o eparhie în altă eparhie, între eparhiile canonice. Dar când avem o structură necanonică, este firesc să se facă trecerea fără carte canonică. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o structură necanonică, tolerată prin pogorământ de Patriarhia Română și de B.O.R. Este de observat că în studiile care s-au făcut pe temă și în expunerile de poziție ale B.O.R. pe acest subiect, nu s-au negat hirotoniile, ci s-a negat autoritatea asupra locului. Altfel spus, Vladimir poate să fie episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, dar nu are ce căuta acolo. El nu este numit acolo canonic, ci abuziv. Este impus abuziv într-un teritoriu în care nu are autoritate legitimă din punct de vedere ortodox. Din acest punct de vedere, caterisirile lui sunt nule, pentru că el ocupă abuziv un tron la care el nu are dreptul. Lucrurile acestea sunt lămurite foarte clar în sinoadele ecumenice. Strict canonic vorbind, mitropolitul Vladimir ar trebui caterisit, pentru că canoanele prevăd ca, atunci când un episcop ocupă o poziție prin putere lumească, să se caterisească. Dar B.O.R. n-a ridicat această problemă, din acea bunătate, acea răbdare tipic românească, câteodată exagerată.”

„Este amuzant că se dau aceste acte de caterisire, dar, pe de altă parte, Mitropolitul Vladimir voia să se unească cu Patriarhia Română, fără să ceară carte canonică de la Moscova! Numai că, după ce a fost pus la punct de Moscova, și-a schimbat viziunea... Și în această privință, mitropolia aceasta rusească folosește jocul la mai multe capete, adică promovează în același timp poziții care sunt contradictorii, ca să poată alege ce îi convine, când îi convine. Nu este o practică după învățătura ortodoxă.”

„Nepomenitorii acceptă ca episcopi pe unii care au greșeli mai mari decât episcopii pe care ei nu-i mai pomenesc! Ei nu aplică aceeași acrivie canonică pe care au aplicat-o față de episcopii lor, episcopilor de care pretind ei acum că țin sau pe care pretind că îi respectă, ceea ce dovedește lipsa de discernământ și o bulă de logică în care au intrat. Și este foarte dureros.”

„Dacă nepomenitorii sunt în comuniune cu Mitropolitul Vladimir, atunci sunt în comuniune și cu Patriarhia Română, pentru că Mitropolitul Vladimir e în comuniune cu Mitropolia Română! Nu a spus el că vrea să conviețuiască în dragoste și pace cu Mitropolia Basarabiei?!”    

Partea a IV-a: Ce limbă se vorbește în Moldova dintre Prut și Nistru? „De vreme ce ei pot să mă înțeleagă pe mine, care n-am învățat niciodată limba lor, înseamnă că vorbim aceeași limbă!”

 
„Până la Petru I, politica rusească îi privea cu prietenie și ca pe niște aliați pe români. Rușii știau foarte bine că toți sunt români și vorbesc aceeași limbă. Până la urmă, Principatele Române, care sunt Transilvania, Moldova și Muntenia, sunt principate pentru că țineau de Constantinopol, făceau parte din Imperiul Roman. (...) Termenul de «Imperiu Bizantin» este născocit târziu, în secolul al XVI-lea de către occidentali, dar n-are nicio legătură cu realitatea, nu a fost folosit niciodată. Aceste principate aveau statutul de principat pentru că erau principatele romane dunărene. Toate țineau de aceeași țară. Transilvania nu a mai fost principat, după ce a reușit Ungaria să pună mâna pe ea. Moldova și Muntenia au rămas principate până când s-au unit și au format Principatele Române Unite și pe urmă au devenit Regatul României. Dar era același popor.”

„Termenul de «limbă moldovenească» a fost născocit de ruși, dar nu dintr-odată. Întâi au născocit termenul de «latinofoni», apoi au folosit în paralel termenul de «moldoveni», «moldavani», «maldavani» etc. (...) De vreme ce ei pot să mă înțeleagă pe mine, care n-am învățat niciodată limba lor, înseamnă că vorbim aceeași limbă! Și, de vreme ce majoritatea moldovenilor se știu români, ar trebui ca și minoritatea moldovenească, care crede că e altă etnie sau altă naționalitatea, să își dea seama că a fost înșelată de ruși. Până la urmă, care este cel mai mare om de litere pe care l-a dat Moldova vreodată? Este Mihai Eminescu. Și Mihai Eminescu zice: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/Țara mea de glorii, țara mea de dor?» Eminescu spunea: «Noi suntem români și punctum!» Care este cel mai mare scriitor pe care l-a dat Moldova? Dacă vorbim de Mihail Sadoveanu, el se considera român și a sprijinit întotdeauna românismul! Dacă te uiți la Dabija, la Grigore Vieru, la Ion și Doina Aldea-Teodorovici: sunt români! Cum spuneau Ion și Doina Aldea-Teodorovici: «Suntem în cuvânt și-n toate/ Floare de latinitate/Sub un cer cu stele sudice.» Este încercarea de a aminti originea noastră și de a o mărturisi public, motiv pentru care au și fost omorâți de ruși!”

„Când vezi că toate adevăratele nume mari ale neamului tău moldovenesc au spus «noi suntem români!», tu să susții politica rusească și să susții că noi nu suntem români, asta este o formă de sinucidere! Să nu uităm că primul domnitor al Principatelor Române a fost moldovean: Alexandru Ioan Cuza. Și el tot român se socotea, ca toți moldovenii adevărați.”