ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Biserica osândește francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă. Francmasoneria susține că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul și se înalță deasupra celorlalți oameni. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreștine.” Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 785/1937.

Cu toate acestea, gafe incomensurabile ale consilierilor Patriarhului Daniel, între care prim-consilier se află Vasile Bănescu, au făcut ca nu mai departe de anul trecut Preafericitul Patriarh să decoreze doi membri de seamă ai masoneriei, dintre care unul mai era și preot. (foto stânga sus).

După relatările presei independente, Patriarhul a fost silit să retragă distincția acordată preotul-mason Cătălin Tohăneanu, care era de 12 ani (!) ”Mare Secretar” al Marii Loje Naționale a României dar nu și unui al doilea mason, decorat la același eveniment cu Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni, respectiv Claudiu Bocan, care este, potrivit ziarului Puterea, „Pro Mare Maestru al Ritului York” (foto stânga jos)

Vasile Bănescu, preocupat mai mult în a da interviuri culinare și orale curtezanelor de presă, a „uitat” să-l informeze pe Patriarh că cei pe care-i decorează sunt masoni recunoscuți public - nu era nici un secret, mai ales pentru un păstrător al secretelor cum trebuie să fie un secretar de presă iscusit, nu numai verbal ci și intelectual. S-ar putea ca ghidul pe care îl publică acum Doxologia, să îl ajute. Desigur, îi va fi destul de greu să accepte că Biserica trebuie să condamne și masoneria și blasfemiile, ținând cont de declarația sa destul de largă făcută zilele trecute la TVR și anume „Am spus că NICIODATĂ Biserica nu trebuie să fie un cenzor în ABSOLUT NICIUN REGISTRU.”

Citiți și Îi va retrage Patriarhul Daniel și masonului Constantin Bălăceanu-Stolnici distincțiile patriarhale? FOTO 

„Documentele din acest volum oferă informații despre practicile masonice incompatibile cu creștinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri, care amintesc mai mult de ereziile și cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creștină), caracterul subversiv și implicarea în revoluțiile anticreștine dintre secolele XVIII și XX. Studiul introductiv va prezenta dovezi, detalii mai puțin știute de „neinițiați” sau nesocotite de creștinii masoni, citate și parafraze din marile scrieri ale francmasoneriei, care fie completează decizia Sfântului Sinod, fie aduc argumente noi în favoarea ideii că cel care se consideră creștin nu trebuie să facă parte din astfel de societăți ezoterice.”, informează Editura Doxologia, care ne oferă și câteva fragmente din lucrare:

„Lumina din tine să nu fie întuneric”

Biserica Ortodoxă Română despre francmasonerie

DOCUMENTE SINODALE

Studiu introductiv, note, anexe și ediție îngrijită de DRAGOȘ DÂSCĂ

Colecția Apologetica

Seria Izvoare

DOXOLOGIA
Iași, 2024

Cuprins

I.1. Notă asupra ediției
I.2. STUDIU INTRODUCTIV : „Lumina din tine să nu fie
întuneric” Francmasoneria și mirajul luminării fără Hristos
(DRAGOȘ DÂSCĂ)

1. Cine este lumina sufletului?
2. Cabala a avut o influență covârșitoare asupra
francmasoneriei și a celorlalte societăți ezoterice
3. Francmasoneria este chiar mai veche decât Scriptura
4. Francmasoneria este superioară creștinismului
și implicit Bisericii
5. Francmasoneria reprezintă continuarea
misteriilor păgâne
6. Scopul francmasoneriei
7. Jurământul masonic

Concluzii

II. DOCUMENTE SINODALE

II.1. Studiu asupra francmasoneriei întocmit de IPS Mitropolit dr. Nicolae al Ardealului și votat de
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
în ședința sa din 11 martie 1937
1. Începuturile francmasoneriei
2. Organizarea francmasoneriei
3. Francmasoneria și evreii
5. Francmasoneria și creștinismul
6. Scopul francmasoneriei
7. Francmasoneria în România
8. Așa-zisa Masonerie Națională Română

Concluzii

Măsurile cele mai eficace ce trebuie să le ia Biserica

II.2. Temei nr. 785/1937
(Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
de condamnare a francmasoneriei)

II.3. Francmasoneria
(IPS Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei)

ANEXE

Anexa 1 – Sfinți și Părinți contemporani
despre francmasonerie

• Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991)
„Masonii luptă din umbră și de aceea sunt periculoși”
• Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Mreaja masoneriei
• Sfântul Iosif Isihastul (1897-1959)
„Masonii nu sunt creștini”
• Sfântul Efrem Katunakiotul (1912-1998)
Mustrarea clericului mason
• Fericitul Filotei Zervakos (1884-1980)
Chemare la pocăință pentru creștinii
care se mândresc că sunt masoni
• Fericitul Serafim Rose (1934-1982)
„Marele Arhitect este noul Dumnezeu”
• Cuviosul Epifanie Teodoropoulos (1930-1989)
Să nu primim daruri și donații de la masoni
• Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993)
Francmasoneria – agent al corupției
• Părintele Sofian Boghiu (1912-2002)
„Masonii nu sunt prietenii creștinilor, sunt dușmanii lor”
• Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006)
Masoneria și organizațiile internaționale
Masoneria și familia

Anexa 2 – Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
de reînnoire a anatemei împotriva masoneriei (2014)

Bibliografie

Indici generali

„LUMINA DIN TINE SĂ NU FIE ÎNTUNERIC”

I.2 „Lumina din tine să nu fie întuneric” - STUDIU INTRODUCTIV

Francmasoneria și mirajul luminării fără Hristos

„Biserica osândește francmasoneria ca doctrină,
ca organizație și ca metodă de lucru ocultă.”

(Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
din 11 martie 1937 de condamnare a francmasoneriei
și a calității de francmason. Primul temei)

Biserica Ortodoxă Română s-a pronunțat categoric și la cel mai înalt nivel canonic în privința subiectului francmasoneriei încă din perioada interbelică. Volumul de față reunește Procesul-verbal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din 1937 despre francmasonerie și studiile IPS Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei (1874-1978) și al IPS Nicolae, Mitropolitul Ardealului (1882-1955) despre această societate ezoterică.

Condamnarea francmasoneriei de către Biserica Ortodoxă Română nu a fost o excepție în rândul Bisericilor Ortodoxe surori: în Rusia a fost prima dată interzisă în 1794, apoi Alexandru al II-lea a condamnat-o definitiv prin ukazul din 1822; Biserica Ciprului a anatematizat-o în februarie 1815 prin vocea Arhiepiscopului martir Ciprian; Biserica Greciei a condamnat-o ferm pe data de 12 octombrie 1933, anatemă reînnoită în ședințele sinodale din 4 octombrie 1996 și 19 martie 2014 (1); Biserica Ortodoxă a Americii (OCA) în 1955 (2). Biserica Romei a condamnat cu excomunicarea încă din 1738 asocierea creștinilor cu francmasoneria (3). Bulele papale rostite împotriva francmasonilor sunt în continuare în vigoare, păstrându-și valoarea de legi canonice (4).

Scopul acestui scurt studiu introductiv este întreit:

1. Documentar: argumentarea deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, axându-ne pe acuzația de sin-
cretism și misticism păgân adusă francmasoneriei. Principalele izvoare citate vor fi colecțiile de documente constitutive ale francmasoneriei, lucrările marilor autori masoni din secolul XIX și XX: Oswald Wirth, Albert G. Mackey, Albert Pike și Manly P. Hall (toți au fost masoni în grad 33 și sunt considerați cei mai influenți autori ai francmasoneriei moderne), dar și scrieri ale altor autori masoni secundari.

2. Apologetic: argumentarea opiniei sinodale că niciun creștin nu trebuie să facă parte din francmasonerie sau din alte or ganizații ezoterice, precum Ordinul Rosae Crucis (rozicrucienii).

3. Scripturistic: argumentarea scripturistică a rolului francmasonilor în ceea ce s-ar putea numi taina nesfântă a Babilonului – caracterizată de:

1. Prețuirea filosofiilor omenești mai mult decât învățătura Bisericii;

2. Dorința de unire a omenirii sub un dumnezeu necreștin, sincretist, nepersonal;

3. Duhul nimrodic de neascultare, subversiune și de revoltă împotriva Adevăratului Dumnezeu, care străbate istoria omenirii și care se manifestă prin tradițiile ezoterice ale religiilor de mistere, gnosticismului și iluminismului.

Cele trei motivații vor fi îmbinate în expunerea de față, axată strict pe autorii francmasoni și izvoarele francmasoneriei.

1. Cine este lumina sufletului?

Să nu facem greșeala de a vedea în hotărârile sinodale o decapitare a dorinței firești a spiritului omenesc de a cunoaște și înțelege. La temelia oricărei decizii sinodale se află grija pastorală față de creștinii ortodocși, în special și față de patrie, în general. Condamnarea francmasoneriei ca organizație nu reprezintă o anatemă dată libertății, iubirii de aproapele sau imperativului cunoașterii de sine. Actul sinodal nu este echivalent cu expulzarea și surghiunirea unor principii într-un gulag dogmatic antiumanist.

Astfel, intenția deciziei sinodale de condamnare a francmasoneriei poate fi exprimată concis de versetul scripturistic: „Lumina din tine să nu fie întuneric” (Lc. 11, 35), în care se face referire la ușurința cu care noi toți putem cădea în înșelare spirituală, căutând adevăr și luminare acolo unde, de fapt, nu este decât o părută înțelepciune ce duce la moartea veșnică – despărțirea de Hristos. Iisus Hristos este SINGURA „Lumină a lumii” (In 8, 12), iar creștinul care crede că poate afla o înțelepciune „mai” profundă sau autentică în afara Bisericii se adapă din fântâni fără de apă, după cum spune profetul Ieremia: „Două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apă” (Ier. 2, 13).

Despre creștinii care caută adevăr în învățăturile și practicile societăților ezoterice sau de mistere, Sfântul Apostol
Petru spune: „Dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăși se încurcă în acestea, ei sunt învinși; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi” (II Pt. 2, 20).

1) Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei de condamnare a masoneriei, pe siteul oficial al Bisericii Greciei: https://www.ecclesia.gr/greek/holysynod/egyklioi.asp?id=1796, (accesat pe  20.12.2023), și Ortodoxos Typos, 2 mai 2014, nr. 2020, 8. Pentru textul complet bilingv, vezi anexa a doua a volumului de față.

2) Jean-François Var, „Freemasonry and the Orthodox Churches”, în Henrik Bogdan și Jan A.M. Snoek (ed.), Handbook of Freemasonry (Leiden: Koninklijke Brill, 2014), 157-60.

3) Vezi textul bulei papale In Eminenti (1738), în Ioan Gabriel Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei. Old Charges, Constituții, Catehisme, Minute, Discursuri, Bule papale, ed. a II-a rev. (Timișoara: Editura Arcana, 2023), 509-11; vezi și Jean-Paul Dubreil, Istoria Francmasonilor, trad. Gabriel Doru Avram, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (București: Editura Herald, 2021), 277-87.

4) Cf. Radu Comănescu și Emilian Dobrescu, Franc-Masoneria. O nouă viziune asupra istoriei lumii civilizate II (1961-1968) (București: Editura Europa Unită, 2004), 278-9

* * *

În forma sa grecească, litera G seamănă cu echerul unui dulgher.” (42)

[Despre Ritul masonic de Misraim:] „[...] În anumite scrieri, patriarhul Ananiah este prezentat ca fiind cel care a introdus Ritul Misraim în Franța, în 1782. Ananiah era efectiv un rabin din Orientul Apropiat, poate așa cum am sugerat, [era] chiar cabalistul Hayyim Joseph David Azulai. Marc Bédarride [maestru mason] încearcă să stabilească originea Masoneriei de Misraim la primii patriarhi ai Bibliei [... și] îl ignoră complet pe Iisusul creștin.”(43)

42) Lionel Vibert, Masoneria înainte de apariția marilor loji, trad. Alexandru Enache (București: Editura Nemira, 2014), 143. Vezi și nota 73, infra 41.
43) Gérard Galtier, Istoria riturilor egiptene ale francmasoneriei, trad. Maria Ivănescu (București: Editura Scripta, 1997), 43 s.n.

„Având legături certe cu Cabala operativă, invocările [îngerilor] erau practicate deja din 1764 în Capitolul atașat Lojii
La Française élue Écossaise. Erau considerate de succes dacă erau însoțite de manifestări fizice sau senzoriale.
Invocarea îngerilor făcea parte din setul de operațiuni magice permise exclusiv adepților superiori ai Ordinului. [...]
Invocațiile aveau loc în cercurile trasate în Templu, legate simbolic cu cercurile planetare și structura lumii [...]”,
Ioan Gabriel Dalea, „Introducere”, în Louis-Claude de Saint-Martin, Jean-Baptiste Willermoz, Jean-Jacques du Roy D’Hauterive, Masoneria ocultă a secolului XVIII. Lecțiile de la Lyon ale aleșilor Coen însoțite de „Cartea Roșie” și alte importante manuscrise Coen, trad. I.G. Dalea (Arad: Editura Arcana, 2023), 46 s.n.

* * *

„Masoneria își derivă geniul, inspirația, simbolismul și tradițiile din filosofia aceasta, așa cum este ea expusă
în misterii.

Masoneria nu este numai o știință universală, ci și o religie mondială, care nu se subordonează niciunui crez [...]. Provenită din Cabala și preluând exprimările sau simbolurile iudaice sau creștine, ea distinge în ele adevăruri uni-
versale, pe care le recunoaște în celelalte religii. Multe grade au fost creștinate doar pentru a pieri, cum se va în-
tâmpla cu fiecare grad, dacă este subordonat unor crezuri înguste și redus la o percepție bigotă [...]. Este Iisus mai
puțin Hristos, deoarece Krishna a fost numit «Bunul păstor»? Sau deoarece Hristul mexican [?] a fost crucificat
între doi tâlhari? Sau fiindcă Hiram a stat trei zile într-un mormânt înainte să reînvie?” (51)

Pentru lojile francmasoneriei, Dumnezeul Personal nu contează, fiindcă noțiunea de Dumnezeu este relativă:

„Deși în trecut masonii erau obligați să practice religia țării sau națiunii de unde erau, oricare ar fi fost ea, acum pre-
domină părerea că e mai indicat să se practice acea religie cu care toți oamenii s-au pus de acord și să-și păstreze propriile opinii pentru ei. [...] Astfel, masoneria devine un centru de uniune și mijlocul prin care prietenia adevărată apare între persoane care altfel ar fi fost despărțite pe veci.” (52)

„Nicio credință nu este demnă de dispreț, căci niciuna nu este falsă în mod absolut. [...] Spiritul de Toleranță,
virtute esențială a adevăratului francmason.” (53)

Manualul Ucenicului, lucrare normativă de uz strict intern editată de Marea Lojă Națională din România (Masoneria
Universală) ne spune următoarele despre religie și „Dumnezeu” – Marele Arhitect al Universului menționat în land-
markurile masonice:

„[...] atunci când un Mason, indiferent de religia sau confesiunea sa, face referire la Marele Arhitect al Universului,
el înțelege prin aceasta ideea (structurală) de Dumnezeu Unic, ce în manifestarea specifică a religiei / denomina-
țiunii sale este Dumnezeu / Allah / Iahve ș.a.m.d.” (54)

„[...] Masoneria consideră că toate religiile sunt depozitare ale Adevărului Unic, spus doar în modalități diferite, specifice fiecărui fel de-a fi, inerent acestora... Masonii sunt uniți cu cei virtuoși aparținând oricărei religii...” (55)

„[...] noi aparținând, în calitatea noastră de Masoni, acelei religii universale...” (56)

51) J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 117 s.n.
52) Îndatoririle unui francmason. Extrase din străvechile înregistrări ale lojilor de dincolo de mări și ale celor din Anglia, Scoția și Irlanda; pentru uzul lojilor din Londra, în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei,
384. Documentul, deosebit de important, este cunoscut și sub numele de Cartea constituțiilor și este citat în 1723 de Marea Lojă a Angliei, cf. Albert G. Mackey, Istoria francmasoneriei, trad. Monica Medeleanu, cuvânt de Vasile Zecheru (București: Editura Herald, 2017), 198 s.n.

53) O. Wirth, Francmasoneria pe înțelesul adepților ei, 389 s.n.
54) Ovidiu Galeș (Mare Orator al Marii Loje Naționale din România), Cristian Gherasim (Mare Inspector General al Marii Loji Naționale din România), Manualul Ucenicului, (I.G.M.A.A.U. Masoneria Universală. Marea Lojă Națională din România) – A.L. 6009, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, 559 s.n.
55) O. Galeș, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 561 s.n.
56) O. Galeș, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 339

* * *

IPS MITROPOLIT DR. NICOLAE AL ARDEALULUI

II.1. Studiu asupra francmasoneriei
Întocmit de IPS MITROPOLIT DR. NICOLAE AL ARDEALULUI și votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 11 martie 1937∗.

Ce este francmasoneria?

„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic
și umanitar.” (1)

Nu vom începe prin a da o definiție completă a francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizația și dife-
ritele ei aspecte, rezumându-le la sfârșit într-o definiție.

1. Începuturile francmasoneriei

Începuturile francmasoneriei reprezintă un subiect de interminabile discuții. În forma de astăzi ea există din
1717, când patru loji engleze s-au întrunit la Londra și au format Marea Lojă a Angliei. (2)

∗ Publicat în revista Biserica Ortodoxă Română, an LV (1937), 3-4,
Martie-Aprilie. Am respectat forma inițială a aparatului critic și, pen-
tru uniformizare, notele de editor urmează normele din studiul IPS Nicolae.
Sublinierile cu bold ne aparțin . [n.ed.]

1) Léon de Poncins, La dictature des Puissances Occultes: La Franc-
Maçonnerie, Paris, 1934, p. 5.
2) Ibidem, p. 64 [sublinierea lojilor în original; n.ed.].

* * *

Devizele acestea au fost realizate. * În alte țări se merge cu pași repezi spre această stare. Biserica stă în fața ofensivei puternice a unui dușman necruțător.

6. Scopul francmasoneriei

Francmasoneria își ține ultimele ei scopuri în secret ** .

Dar, fără voia ei, se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puțin învăluite.

Regulat, francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului și acțiunea caritabilă.

Dar de o acțiune caritabilă francmasonică nu s-a împiedicat nimeni până acum. Și apoi, de ce ar fi nevoie de o asociație clandestină și de secrete, pentru desfășurarea unei acțiuni caritabile?

În realitate, când masonii explică mai larg sensul acțiunii lor caritabile, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin așezarea ei pe temeliile principiilor raționaliste masone.

„Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăți de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează inițiatul față de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viață.”

Într-o formă eufemistă, francmasonul O. Wirth (22) arată, așadar, că nu caritatea este scopul francmasoneriei.

Iar cercetarea adevărului de care vorbește francmasoneria trebuie înțeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului și a Societății. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în loji și aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreștine, de totală emancipare a instinctelor omenești inferioare de sub prestigiul virtuților creștine. De la Marx până la Lenin și Trotzki, toți șefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei și francmasoni, sau cel puțin francmasoni. ***

22) O. Wirth, op. cit., p. 35.

* Vezi, de exemplu, atitudinea disprețuitoare față de patriotismul european și lojile naționaliste afișată de influentul autor și mare maestru de grad 33 Albert G. Mackey, în lucrarea sa An Enciclopedy of Freemasonry and its Kindred Sciences, vol. I, The Masonic History Company, New York și Londra, 1914. Vorbind despre revoltele din Spania secolului al XIX-lea, Mackey salută alianța dintre masoni și comuniști pentru combaterea facțiunii republicane naționaliste (p. 142). La p. 207, Mackey, mare maestru RSAA, apărător declarat al idealurilor de libertate, egalitate și fraternitate, își exprimă oprobiul față de naționalismul polonezilor și revolta lor împotriva cotropitorului rus și consideră partiția Poloniei din sec. XVII și XVIII o soluție fericită. [n.ed.]

** Vezi nota de la pp. 64-65, în special citatul din M.P. Hall. „Majoritatea masonilor sunt oameni onești, temători de Dumnezeu, prin urmare cum de a distrus Craftul moștenirea noastră iudeo-creștină? [...] Majoritatea masonilor nu înțeleg scopul Craftului. Doar celor aleși să se alăture fraternității nevăzute li se permite să afle «taina tainelor»”,
Dr. Stanley Monteith, Brotherhood of Darkness, Hearthstone Publishing, Oklahoma, 2000, p. 74 s.n. [n.ed.]


*** Lenin a fost francmason de gradul 31 (Grand Inspecteur Inquisiteur Commandeur) și membru al Lojii Art et Travail din Elveția și Franța (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Mos
cova, 2000, partea a II-a, p. 417). Împreună cu Troțki, Lenin a participat la Conferința Masonică Internațională de la Copenhaga, în 1910 (Franz Weissin, Der Weg zum Sozialismus, Ludendorffs, München, 1930, p. 9).

V.I. Lenin a devenit francmason în timp ce era în străinătate în 1908, spune Nikolai Svitkov în cartea sa Despre francmasoneria în exilul rusesc, Paris, 1932. Potrivit lui Svitkov, cei mai importanți francmasoni din Rusia au fost Lenin, Lev Troțki (Leiba Bronstein), Grigori Zinoviev (Gerson Radomîslski), Lev Kamenev (de fapt Leiba Rosenfeld), Karl Radek

Vedeți PATRIARHUL CARE A CONDAMNAT MASONERIA. 6 martie: 84 de ani de la trecerea la cele veșnice a primului Patriarh al BOR, Miron Cristea. Cum a osândit Biserica francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă 

* * *

ANEXE

Anexa 1

SFINȚI ȘI PĂRINȚI CONTEMPORANI DESPRE FRANCMASONERIE

• SFÂNTUL PORFIRIE K AVSOKALIVITUL (1906-1991)

„Masonii luptă din umbră și de aceea sunt periculoși”

Într-o zi, discutam cu părintele despre secte, iar el mi-a povestit următoarea întâmplare:

A venit la mine odată o fată cuminte, educată, din familie bună și creștină. Mi-a spus că are un pretendent, un domn destins, serios, bogat, cultivat, atâta doar că era mason, și m-a întrebat ce să facă.

I-am spus să nu-l ia dacă e mason.

Atunci, mi-a zis că bărbatul respectiv avea un caracter bun și că ar putea să-l atragă la Ortodoxie. Eu i-am răspuns că n-o să reușească.

Nu m-a ascultat și s-a măritat cu el.

Nu a mai trecut pe la mine mulți ani, până într-o zi, când a venit cu tot cu el și cu copilul. În chilia mea a intrat singură.

„Ei, cum o duci?”, am întrebat-o. „Bine”, mi-a răspuns. „Te spovedești, te mai împărtășești?” „Aproape în fiecare an.” „Mai mergi la biserică?” „Uneori, rar.”

I-am zis să-l cheme și pe soțul ei și i-am zis aceluia: „Știi, înainte de a se căsători, soția ta m-a asigurat că te va face creștin, dar văd că ai făcut-o tu pe ea mason”.