ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


România cucereşte în fiecare zi câte un străin. "Raiul are chipul României", crede Miya Kosei, un japonez de 78 de ani, care şi-a lansat la Cluj, recent, un album de fotografii alb-negru cu oameni şi obiceiuri din pitorescul Maramureş.

[P] Maria, Regina României. Jurnal de Război, ediție integrală, necenzurată - comanda online

Albumul se numeşte ”Maramureşul Meu”, titlu care exprimă – ca şi pozele din el – frumuseţea şi căldura sufletească pe care le-a găsit în nordul României. Albumul niponului nu este prima colecţie de imagini despre România, informează Adevărul.

Portrete de maramureşeni pe care se citeşte bucuria sau suferinţa, bărbaţi cosind, oameni mulgând oile, copii jucându-se în iarbă, vâltoare, chipuri triste la înmormântare sunt câteva dintre ipostazele surprinse de camera fotografului Miya Kosei, în jumătate de secol.

1

”Îmi doresc ca, prin aceste fotografii monocrome, să simţiţi culorile şi să aflaţi direcţia vântului, să vă bucuraţi de balada luminilor şi a umbrelor. Mi-aş dori să vă gândiţi la ce înseamnă fiinţa umană şi viaţa ei, cea de zi cu zi. Aceasta e povestea spiritului, prinsă în fotografii. Mi-aş dori să priviţi acest album cu inima. Având în vedere că e monocrom, veţi vedea culorile cu inima. Am încercat să reţin obiectele cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile. Dacă din adâncurile imaginii se va ivi ceva în timp ce-o priviţi, scopul meu va fi fost atins”, mărturisea Miya Kosei, un japonez care a venit de circa 160 de ori în România, pentru cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Acesta locuieşte la Tokyo şi a studiat Etnologia, Literatura, Arta, Istoria, Economia şi Sociologia. A lucrat o perioadă la o revistă săptămânală de critică literară, apoi a devenit liber profesionist. Din 1965 a tot venit în România, loc despre care spune că este paradisul, şi căruia i-a dedicat mai multe cărţi şi volume de fotografie.  ”Rumanian Rhapsody” (1986) si ”Europa Orientalis” (1991) sunt două albume foto despre România. ”Maramureşul meu” este ultimul.

7
5
6

Povestea niponului începe într-o Românie comunistă, când Miya Kosei nu ştia un cuvânt românesc. Japonezul le povestea celor veniţi la lansarea din Cluj a albumului său de fotografii cum a ajuns întâmplător în România. În 1965 a cunoscut un student din Rusia care a şi-a făcut vacanţa în Japonia. S-au împrietenit. Iar studentul i-a trimis un bilet. Şi aşa a început o lungă călătorie prin Uniunea Sovietică, România şi Europa de Vest. După excursia în Rusia, japonezul a vrut să se întoarcă acasă, dar prietenul l-a oprit, l-a întrebat unde vrea să mai meargă şi auzind că vrea să vadă Franţa şi Parisul, l-a sfătuit să înceapă călătoria sa din Ucraina. Iar din Ucraina a ajuns în România, la Iaşi. De acolo a mers la Braşov, Craiova şi oriunde poposea, în fiecare casă de român, i s-a spus să meargă în Maramureş pentru că ”acolo locuiesc români adevăraţi”. ”Am ajuns din întâmplare în România, o ţară necunoscută pentru mine, în primăvara anului 1965. Toţi românii pe care i-am cunoscut mi-au recomandat să vizitez Maramureşul, în nordul şi nord-vestul ţării. Două luni mai târziu, m-am dus într-un sat de ţărani şi crescători de vite de dincolo de Munţii Carpaţi. Am avut imediat o senzaţie de déjà-vu. Era un peisaj pe care-l mai văzusem undeva, cândva. Atmosfera semăna foarte mult cu cea din Japonia de odinioară. Case acoperite cu stuf, căruţe trase de cai şi vite care treceau, un cocoş care cânta sau vocea oamenilor care vorbeau de parcă ar fi cântat; toate acestea, întâlnite în fiecare sat, creau senzaţia de apropiere”, mărturisea Miya Kosei, pe muzeul-etnografic.ro.

Îi place imaginea maramureşenilor gătiţi în straie de sărbătoare şi cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile din Maramureş. Întrebat cum i se par tradiţiile românilor, Kosei a spus că tăiatul porcului este ceva ”exotic”, că în Japonia nu se practică aşa ceva.

„Când am ajuns pe Valea Marei, de la început, din prima zi, am simţit că am intrat într-o lume care nu-mi era străină, mă simţeam ca acasă, multe din cele ce vedeam îmi aminteau de ţinutul meu natal. Parcă recunoşteam casele de lemn - unele acoperite cu paie, animalele, care trăiau atât de aproape de oameni, care umblau libere prin curţi, peisajul, dar mai ales faptul că oamenii vorbeau tare, repezit, aproape strigând, aşa cum fac şi japonezii. Am fost în Maramureş. Incredibil, acolo este un fel de paradis şi fiecare om este foarte primitor şi foarte cald şi în fiecare casă primeşti ceva şi mâncare şi pat şi ţuică şi chiar bani”, spune Kosei.

Japonezul precizează că nicio ţară din Europa sau din lume nu se compară cu România, unde spune că şi-a găsit a doua mamă.