ascultă articolul

Jurnalistul Mihnea Măruță a scris o excelentă și profundă analiză a procesului care ni se dezvăluie, în aceste zile, prin fața ochilor. Articolul descrie în amănunt ce s-a întâmplat în Italia pe vremea operațiunii Mani Pulite, dar mai ales pune un semn de întrebare asupra efectelor sale. O analiză excepțională, pe care o recomand.

În condițiile acestea, în care asistăm la un soi de spectacol judiciar, cred că am dreptul de a pune niște întrebări, fără a se înțelege că urmăresc a submina sau a nega necesitatea luptei anti-corupție din România.

[P] Maria, Regina României. Jurnal de Război, ediție integrală, necenzurată - comanda online

În primul rând, nu pot să nu mă întreb de ce nu auzim nicio vorbuliță despre marile cazuri de corupție, cele care au dus la subminarea reală a economiei naționale și a siguranței statului? Bun, l-au condamnat pe Năstase(între timp e din nou liber ca un porumbel). Dar pentru ce? De ce este atât de liniște în cazul privatizării Petrom, eveniment care are și astăzi efecte dintre cele mai nefaste asupra nivelului general de trai și în consecință, asupra siguranței statului?

Bun, Șova este cercetat penal. Dar de ce s-a tăcut mâlc în cazul Bechtel? Așa cum arată Asociația pentru Monitorizarea Justiției, sunt niște mari semne de întrebare legate de acest contract legat de un domeniu strategic pentru țară: circulația persoanelor și a bunurilor.  De ce nu întreabă instituțiile statului: "Băi Șova, unde e contractul cu Bechtel?". Și totuși, lumea "bună", de la Vlad Mixich la Tudor Chirilă, bate monedă doar pe votul parlamentarilor.

Apropo, aici am o mică paranteză: cum poți vorbi de democrație, de stat de drept, de respectarea Constituției, dacă faci presiuni imense pentru a influența votul parlamentarilor? Zice Vlad Mixich, indignat nevoie mare:  "Dan Şova este o fiinţă mult superioară nouă. El nu poate fi arestat, chiar dacă e suspect de o super-furăciune. Îl salvează colegii lui senatori. Îl şi miruiesc, ca să-l apere sfintii. Pe Dan Şova, super-cetăţeanul. Acum spuneţi-mi: ce să facem cu cei 67 de senatori pe care îi plătim ca să-l salveze pe Dan Şova?"

Dacă nici asta nu e invitație la linșaj public, atunci nu mai știu ce este. Nu știe Vlad Mixich, expertul în vaccinuri, că senatorii nu l-au salvat pe Șova de la nimic, pentru că el este în continuare în cercetare-penală? Nu știe Mixich că doar Tribunalul administrează justiția și nu procurorii? Nu știa Vlad Mixich de-acum 3-4 ani că e nevoie de acceptul colegilor pentru a aresta un parlamentar? Ba știa.

Repet, nu îl absolv de o eventuală vină pe Șova sau restul. Dar să lăsăm Instanța să decidă asupra vinovăției omului. Ceea ce fac acum unii jurnaliști se cheamă incitare la dictatură pe față. Liviu Iolu spunea în ediția românească a cotidianului Pravda ,că nu putem chestiona puterea și probele procurorilor! 

Se potențează o stare de spirit în care oricine este acuzat de DNA devine automat și vinovat pe principiul "las că o fi făcut el ceva. La pușcărie cu el, dă-l în mă-sa!". 

Cazul Vâlcov mi se pare și mai misterios. Fostul primar al Slatinei devine membru PSD în 2012, iar în 2015 este arestat pentru niște fapte petrecute în perioada 2010-2013, în care ar fi primit șpăgi de milioane de euro. Și cu toate astea, problemele se succed cu repeziciune în doar câteva luni. Vâlcov, ajuns între timp ministru, ajunge în cătușe la televizor. Ilie Șerbănescu spune că cei FMI i-au cerut lui Ponta să-l elimine din echipa de negociatori a României. ?...

Oare nu se știa înainte despre faptele lui Vâlcov? Oare nu au fost ele folosite atunci când era nevoie să fie folosite?

Cazul Vâlcov devine și mai interesant prin portretizarea lui drept un bogătaș indecent, din ciclul: "uite în ce lux trăia ăsta, în timp ce poporul suferea de foame". Pare să fie același scenariu din 1990 de după execuția lui Ceaușescu, când vedeam mânerele de aur din reședința fostului dictator pentru a ne convinge cum sugea el truda clasei muncitoare. Revenind la situația fostului ministru de finanțe, are cuvântul Mihnea Anastasiu:

"Carevasazica Valcov, cat timp era primar, si-a adunat o imensa colectie de arta. Totusi, nu poti cumpara 90 de tablouri fara ca acest lucru sa nu bata la ochi si ceva informatii sa transpara. Presupun ca lucrurile astea erau cunoscute de SRI de ceva vreme, ca nu s-au cules probele in ultimele 3 luni. Valcov a fost desemnat de Ponta ministru si numit prin decret de catre Basescu in vara lui 2014 ca ministru al Bugetului, apoi, din decembrie, acelasi tandem il impinge in postura de ministru de Finante. Prin urmare, ori SRI nu a informat Guvernul si Presedintia de aceste suspiciuni in privinta lui Valcov, ori a ascuns informatiile pentru ca Ponta si Basescu sunt la randul lor suspecti, ori informatia a fost livrata, iar Ponta si Basescu au ignorat-o in mod intentionat. Prin urmare, dincolo de cazul Valcov, n-ar trebui chestionati si ceilalti responsabili - si anume Băsescu, Ponta și Maior?".

Între timp, Adrian Porumboiu a primit o amendă record de 12 milioane de euro, iar americanii de la Microsoft nu sunt nici măcar întrebați de sănătate.  Asta după ce ANAF vrea să închidă un mic producător de carne din Suceava pentru...50 de lei?!

Care e măsura cu care se judecă? Și în folosul cui? Între timp, pe net apar tot felul de bloguri anonime, "independente",  care împreună cu corul presei "libere" din Occident ne anunță că nu e nicio problemă dacă se încalcă legea pentru a scăpa de corupți, că Parlamentul este o adunătură de infractori ce trebuie anihilată și România este o societate care nu se poate reforma decât prin forță brută.

Paranteză. Un mic detaliu pentru cei care susțin că parlamentarii sunt esență, "un grup infracțional organizat" care "ne fură de 25 de ani": La Camera Deputaților, din 394 de aleși,  214 sunt la primul mandat. La Senat, din 179 de senatori, 106 sunt la primul mandat.  Mulți dintre ei au 45 de ani, iar unii în jur de 34-35. Deci cum te-au furat ăștia acum 20 de ani? Oare nu realizăm că anihilarea Parlamentului va concentra și mai multă putere în niște mâini pe care nu le vedem?


Jurnalista Roxana Iordache, pe facebook: "Autodiscreditarea sistemului judiciar, a ideii de justiţie, conduce la decredibilizarea României pe toate planurile, culminând cu cel economic, deci, investiţional. Dacă privim panoramic panarama: bâlciul judiciar, combinat cu decimarea mediului de afaceri românesc prin mafia ANAF, putem înţelege că finalitatea o constituie ruinarea până la prăbuşire a României. Ca să devină o victimă fără nici o apărare în faţa finanţei mondiale".

Sigur că nu suntem noi perfecți, dar oare cei care ne dau lecții sunt modele? Oare românii și România au aruncat lumea în crize economice și morale fără precedent? Noi am început două războaie mondiale și nenumărate alte conflicte regionale și locale?

Întreb pentru că niciun deontolog occidental nu pare să fie deranjat de atmosfera toxică pe care o respiră oamenii acestei țări, care teoretic le sunt aliați. Ce a făcut acest popor, care sute de ani s-a aflat sub ocupație, cu spectrul morții în față, pentru a fi catalogat drept corupția întruchipată și a fi incitat spre linșaje demne de Revoluția Franceză?

Ne pregătim să aniversăm centenarul marii Uniri. Unire care s-a făcut prin sacrificiul a sute de mii de români, uitați azi de urmașii lor. Am senzația, din ce în ce mai pregnantă, că acel măreț eveniment îi încurcă pe stăpânii noștri de azi. Amintirea celor care s-au opus marii Uniri și în consecință, celor care ne-au omorât pe câmpurile de luptă, prin înfometare sau ocupație, trebuie ocultată.

Închei cu cuvintele unui președinte de țară mică, din Est. Dar din păcate nu a noastră: "Când menționăm trecutul nostru, ei ne spun că tot ce contează este viitorul. Când vorbim de viitorul nostru, ei ne spun că nu-l merităm din cauza trecutului. Nu suntem lăsați să construim un viitor mai bun, până ce, zic ei, nu ne vom confrunta trecutul și deciziile luate. Până nu ne vom cere scuze pentru tot ce ne-au făcut ei nouă". 

Să luăm aminte.

PS Deputatul fugar al UDMR Marko Attila vrea să renunţe la cetăţenia română. Camera Deputaţilor a anunţat că Attila, inculpat în dosarul Bica, a depus deja cererea prin care cere să îi fie retrasă cetăţenia română, sperând astfel că scape de dosarul în care este suspectat de abuz în serviciu. Deontologia jurnalistică rezistă.