ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Deși a trecut aproape un deceniu de la impetuoasa extindere spre Est a Bruxellesului, disparitățile salariale acute dintre zona vestică și cea estică a UE sunt mai mari acum decât la debutul acestei extinderi. Astfel, cu excepția Bulgariei, a Slovaciei și a Estoniei, uriașele decalaje salariale dintre zona vestică și cea estică a UE care existau acum opt ani au devenit și mai mari la sfârșitul anului trecut.

tabel-1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CSO* – costuri salariale orare medii exprimate în euro. Sursa datelor primare: Eurostat, News releases, 56/2015, 30 March 2015.

Evident, analiza anterioară devine și mai relevantă dacă datele precedente (care implică costuri salariale orare cuantificate în euro) sunt reevaluate pe baza unor costuri salariale orare exprimate în euro pps (euro pps este o monedă convențională care are aceeași putere de cumpărare în toate statele din UE 28). Rezultatele acestei reevaluări sunt prezentate în continuare.

tabel-2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CSO** - costuri salariale orare medii exprimate în euro pps. Aceste costuri au fost calculate cu următoarea relație: CSO**=CSO* x (PIB**/PIB*), unde PIB** reprezintă produsul intern brut per capita exprimat în euro pps, iar PIB* - produsul intern brut per capita exprimat în euro. Surse de date primare: 1. Eurostat, News release, 56/2015, 30 March 2015; 2. Eurostat, National accounts (ESA 2010).

Într-adevăr, datele din matricea precedenă reflectă în mod indubitabil eșecul belicosului „Marș spre Est” declanșat acum un deceniu de „strategii” de la Washington și de la Bruxelles. De fapt, „marea extindere” a UE reprezintă un experiment ratat, un experiment cu urmări tragice pentru sute de milioane de nefericiți. De ce ? Pentru că acceptarea cu multă „binevoință” a celor 11 state din fostul CAER și fosta Iugoslavie la „masa bogaților”, o masă patronată de Germania și de Franța, nu a determinat o proliferare miraculoasă a bogației în Europa de Est.

Dimpotrivă, această „fuziune prin absorbție” a determinat o segregare a UE în două zone antinomice: zona de vest, o zonă relativ prosperă și zona de est, o zonă grav afectată de faptul că nivelul veniturilor salariale este, în majoritatea cazurilor, mult mai mic decât pragul de sărăcie (60% din media UE a veniturilor salariale).

Ori, această această „sedimentare” pe termen lung a sărăciei in zona estică a UE reprezintă nu doar un simptom al unei disfuncții conjunturale, ci un factor disolutiv pe care birocrații de la Bruxelles nu-l mai pot controla.