ascultă articolul

Cazul tânărului din Segarcea care a murit de SIDA a declanșat o adevărată isterie printre localnici. Peste o mie de oameni din Dolj au ajuns la spital pentru a-și face testul HIV, temându-se că ar putea fi infectați cu Virusul Imunodeficienței Umane. Panica a pus și mai mult stăpânire pe oraș, după ce presa a scris că mai mulți tineri au fost depistați pozitiv. Și, cel mai probabil vor urma terapii anti HIV. Punerea eronată a semnului egal între un test ieșit ”pozitiv“ şi o infecţie cu HIV are  încă grave consecinţe: indivizi sănătoşi, la care la un moment dat a rezultat un test „pozitiv“, au suferit daune fizice, psihice şi materiale  grave.  În plus, persoanele etichetate in mod eronat seropozitive poartă acest stigmat toată viața.

Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore!

Oamenii care au primit cumplitul verdict al infectării cu HIV ar trebui să știe că testele de diagnosticare pot da erori sau, conform specialiștilor, un răspuns greșit cu o probabilitate certă. La fel de important este că virusul nu se transmite pe cale sexuală în cazul cuplurilor heterosexuale, lucru dovedit de studii recente.

Performanța testelor de diagnosticare este măsurată de specificitatea și sensibilitatea lor. Adică, există probabilitatea ca testele să iasă negative pentru un subiect sănătos sau pozitive pentru un subiect infectat. Înainte de a se alarma, după ce a fost înștiințată că a contactat o boală atât de gravă, orice persoană ar trebui să se decidă să repete testul. Fie schimbând laboratorul, fie testul. Cei cu dare de mână ar putea chiar să repete analizele în laboratoare din alte țări, deși exista sanse ca si acolo testele sa dea gres. Este cazul Italiei, unde un italian a dat in judecata spitalul din Milano, după ce, trei ani, a purtat stigmatul de seropozitiv, deși s-a dovedit că nu era infectat cu HIV și că testele au dat greș.

Reviste prestigioase din America au arătat, de altfel, că unul dintre testele de laborator cele mai lipsite de încredere este cel pentru SIDA. În America testul cel mai des folosit pentru descoperirea HIV este ELISA), considerat o dovadă suficientă pentru a spune dacă cineva este infectat cu acest virus. ELISA constă în introducerea in sângele pacientului a unui amestec de proteine. Iar dacă în sânge se găsesc anticorpi ai HIV, aceștia reacționează la proteinele HIV cu care au fost amestecate.

Rezultatul ”pozitiv” poate fi influențat de alți factori

În România și în alte state occidentale, cel mai des folosit pentru confirmare este West Blot.  Dovada că HIV provoacă SIDA se bazează complet pe ideea că găsirea anticorpilor HIV ar fi dovada prezenței virusului însuși în sânge. Testele sunt pentru anticorpi sunt aprobate doar pentru analiza sângelui, criteriul lor primar este sensibilitatea, şi nicidecum specificitatea, iar rezultatele fals pozitive nu stârnesc prea multe îngrijorări.

Dezbaterile tehnice asupra modului prin care poate fi detectată infecţia „HIV“ arată prin ea insăsi  că testele sunt insuficiente pentru a diagnoza infecţia.
În realitate, un rezultat „pozitiv“ poate fi influenţat de o serie de factori cum ar fi hipergammaglobulinemia, tuberculoza, vaccinarea contra gripei, primirea de imunoglobulină tetanos şi chiar sarcina.

ELISA și Western Blot dau rateuri mari

Cu testul Western Blot, proteinele HIV sunt izolate, când sunt amestecate cu o probă de sânge, fiecare proteină va indica dacă s-a legat de un anticorp.

Testul Westem Blot este contestat de doctorul Max Essex de la'Universitatea Harvard, expert in SIDA. El a descoperit că Western Blot a dat un rezultat pozitiv în 85% din cazurile de pacienți africani, dar care, ulterior, au fost găsiți ”negativ”.
Tot el a descoperit că proteinele din virusul leprei, care infectează milioane de africani, pot apărea în mod fals pozitive fie cu testul ELISA fie cu Western Blot. La fel și în cazul malariei.
Pe lângă că nu sunt capabile să depisteze HIV, aceste teste sunt cunoscute pentru că dau rateuri.

În Rusia, în 1990, dintre 20.000 de perosane depistate pozitive cu testul ELISA, doar 112 au fost confirmate, în final infectate cu acest virus, a precizat biofizicianul australian Eleni PapadopoulosEleopulos, care a studiat ambele teste.

Mai mult, guvernul francez consideră că aceste două teste nu sunt demne de încredere, așa că a decis să retragă de pe piață 9 dintre cele 30 de teste pentru HIV disponibile.

O altă problemă este că nici ELIDA nici Western Blot nu sunt specifice HIV. Ambele reacționează la o serie de alte proteine cauzate de alte maladii.
De exemplu, proteina p24, general acceptată ca probă a existenței HIV, se găsește în toate retrovirusurile care trăiesc în corpul uman și nu provoacă nicio daună.

Tratament preventiv degeaba

Concluzia care se poate trage este că testele HIV, în cazul României, Western Blot, pot arunca mulți oameni sănătoși pe drumul lung și anevoios al tratamentului ”preventiv” pentru SIDA cu tot felul de medicamente, ale căror efecte adverse și chiar letale se aseamănă, in mod straniu, cu lista simptomelor pe care medicii le descriu ca infecții cu HIV.

Transmitere cu o frecvenţă de 1/900 de contacte sexuale neprotejate

Un alt aspect de care trebuie să se țină seama este că grupurile cu risc major de infectare cu HIV sunt homosexualii și dependenții de droguri. Un studiu publicat în 2012, realizat în Africa, arată că o persoană heterosexuală infectată cu HIV va transmite acest virus unui partener sexual cu o frecvenţă medie de 1/900 de acte sexuale neprotejate.

Cu toate aceste, conform experților, numărul actelor sexuale necesare pentru transmiterea virusului poate varia foarte mult, în funcţie de concentraţia virală din sângele persoanei infectate, conform unuia dintre cercetătorii care au participat la acest studiu, prof. James Hughes, de la University of Washington din Seattle. De fapt, cel mai important factor privind transmiterea HIV între partenerii sexuali este concentraţia virală din sângele purtătorului, conform acestui studiu. Astfel, la fiecare creştere de zece ori a concentraţiei virale corespunde o creştere de trei ori a riscului de contaminare în timpul unui singur act sexual.

Persoanele cu concentraţii virale ridicate, aşa cum sunt pacienţii care au fost infectaţi recent, nu au nevoie decât de cel mult 10 contacte sexuale neprotejate (în medie) pentru a răspândi virusul. "Media generală de 1 infecţie la 900 de contacte sexuale este foarte înşelătoare", avertizează James Hughes. Acest studiu confirmă ipoteza că reducerea numărului de infectări cu HIV în cazul rapoartelor sexuale cu un purtător depinde de reducerea concentraţiei virale din sângele purtătorului, reducere ce poate fi obţinută prin aplicarea tratamentului cu antiretrovirale.

De asemenea, conform acestui studiu, prezervativele au o rată de eficienţă de 78% în cazul contactului sexual cu un partener infectat, iar circumcizia la bărbaţi reduce riscul de infectare cu 47%. Noul studiu a fost realizat pe 3.297 de cupluri active sexual din Africa subsahariană, cupluri formate dintr-un partener seropozitiv şi unul seronegativ. Durata studiului a fost de 2 ani, interval în care partenerii seropozitivi au fost testaţi periodic pentru a li se determina concentraţia virală din sânge, şi au răspuns unor chestionare cu privire la frecvenţa raporturilor sexuale, tipul acestora şi folosirea de prezervativului.