ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Basarabia era scăldată la sud de 100 de kilometri de litoral. Zatoka, Sergheevka sau Lebediovka erau localităţi celebre în perioada interbelică şi erau cunoscute în tot regatul României, dar cu alte denumiri. După ocuparea de către sovietici a provinciei, România a pierdut toate aceste teritorii, care se află astăzi în componenţa Ucrainei. Istoricul Lucian Stan desscrie în teza sa de doctorat vilegiatura la mare în perioada interbelică.

Ţărmul Basarabiei era  lipsit de golfuri potrivite pentru dezvoltarea unor porturi maritime, prezenta în schimb pe anumite porţiuni o minunată plajă şi întinse limanuri, pe a căror maluri bogate în nămoluri minerale, s-au dezvoltat staţiuni balneare cu efecte terapeutice. Toate aceste limanuri care aparţineau Basarabiei, au fost altădată golfuri cu văi largi ce se întindeau până în mare, cu timpul ele s-au închis prin grinduri de nisip şi de mâl aduse de valurile mării, numite perisipuri, formând o "mare  internă".

Cea mai nordică staţiune balneară maritimă a litoralului românesc interbelic a fost Bugaz. Aici sezonul începea la 1 iunie şi se încheia la 15 septembrie. Bugazul a reprezentat o foarte frumoasă staţiune maritimă, având o frumoasă şi întinsă plajă, dar care nu a beneficiat încă de la început de o infrastructură necesară vilegiaturii deoarece în toamna anului 1917 ea a fost distrusă aproape complet de bolşevicii ruşii. A cunoscut o dezvoltare ulterioară, mai ales că era legată de Cetatea Albă prin calea ferată. După anul 1930 existau 20 de vile care ofereau camere de locuit vizitatorilor şi două restaurante. O mare parte a vilegiaturiştilor locuiau în Cetatea-Albă sau la Şaba şi mergeau zilnic cu trenul, ca să facă băie sau plajă.

Următoarea staţiune balneo-climatică maritimă din Basarabia era Budachi, care reprezenta o denumire colectivă, dată celor trei staţiuni balneo-climatice de pe malul limanului cu acelaşi nume: Budachi-Sat, Budachi-Cosa, Budachi-Cordon. În 1922, staţiunea Budachi avea 570 de locuitori, fiind aşezată pe malul lacului Budachi, beneficia de restaurante şi o grădină publică. Cei care ajungeau aici beneficiau şi de apa lacului care conţinea o mare cantitate de sare, brom şi pucioasă.

Următoare staţiune balneară maritimă din Basarabia era Şabolat-Serghieşti (sau Serghievca). Staţiunea balneo-climatică se afla la o altitudine de 2-10 metri şi era situată pe malul vestic al lacului Budachi-Şabolat. Sezonul estival începea la 15 iunie şi se încheia la 15 septembrie.

Ultima staţie de cale ferată se afla la Cetatea Albă, la 14 km depărtare, de unde transportul se făcea cu trăsuri sau autobuze, care erau puse la dispoziţie vilegiaturiştilor de administraţia băilor. În staţiune existau pe timpul sezonului un oficiu poştal şi o farmacie. Nu existau hoteluri, dar erau suficiente camere de locuit oferite de numeroasele vile, în număr de 100, nou construite şi casele curate ale ţăranilor din comună. Tot aici, în perioada interbelică existau trei restaurante mari şi o serie de pensiuni particulare. Burnas era o staţiune balneo-climatică situată în partea de Est a lacului cu acelaşi nume, la o altitudine de 12 metri. Deşi a fost înfiinţată în anul 1925 pe loturile obţinute de coloniştii nemţi, în urma reformei agrare, staţiunea a cunoscut o amplă dezvoltare în perioada interbelică. Sezonul oficial începea la 1 iunie şi se încheia la 1 octombrie.

Pe ţărmul ridicat între liman şi mare au fost construite hoteluri şi peste 200 de vile. Societate Băile Burnas a construit un stabiliment modern pentru băile de nămol şi de apă caldă de lac şi de mare, fiind prevăzut cu 3 cabine cu nămol cu câte 3 camere de odihnă şi sudaţie, 5 cabine de băi calde de mare şi 6 cabine de băi calde cu apă de lac. Era considerat cel mai confortabil şi mai igienic stabiliment balnear din nordul Basarabiei. Societatea a construit un hotel confortabil cu 24 de camere care beneficia de tot confortul şi de lumină electrică. În anii 1937-1938 o cameră se putea închiria cu 150 de lei de persoană, pe sejur. Distracţiile din staţiune erau oferite de cazinou, muzică şi dans. Se practicau sporturi ca înotul, canotaj, pescuit, tenis sau vânătoare de raţe şi gâşte sălbatice. Erau organizate plimbări cu barca la Sărăria Burnas şi Tuzla şi excursii la Budachi Cordon, Şaba şi Cetatea Albă.

Anul 1940 a reprezentat un an tragic în istoria României, deoarece au avut loc importante cedări teritoriale, toate realizate în contextul poziţiilor de forţă, adoptate de U.R.S.S., Germania şi Italia. În urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului român, acesta a fost nevoit să cedeze Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa.

Astfel, România a pierdut şi staţiunile maritime Bugaz, Budachi şi Burnas, plus  celelalte staţiuni balneare care începuseră să se dezvolte şi să se pună bazele unui turism modern după anul 1920, sub administraţia regatului României.

 

[gallery ids="52062,52063,52064,52065,52066,52067,52068,52069,52070,52071,52072"]