ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Zi de Doliu Național în Rusia și moment emoționat de priveghere la Moscova, în dreptul sălii de concerte Crocus în care a avut loc unul dintre cele mai mizerabile atacuri teroriste din lume: împușcarea de la distanță mică a unor civili, între care femei și copii, de o mână de scelerați.

Din păcate, fanatismul similar al unor echipe telecomandate din exteriorul Bisericii Naționale a făcut ca un mesaj firesc, de condoleanțe, cum a fost cel dat de Patriarhul Daniel în cazul accidentului de tren din Grecia de anul trecut, sau a atacului dintr-o școală din Serbia, ambele cu mult mai puține victime, să nu meargă și spre Moscova, acum.

Situația încordată dintre cele două Biserici sau planurile mondialiste de peste capul României nu justifică lipsa de eleganță, compasiune și, nu în ultimul rând, diplomație. Vorbim de un atac terorist.

Schimbările și „reorganizările” din administrație nu par să fi folosit la nimic. Dacă mai era vreun pseudo-disident mort subit din motive de cheag de sânge, deci cel mai probabil de la „vaccinul” pentru care s-a făcut reclamă criminală și iresponsabilă chiar pe Trinitas TV, ia să fi văzut atunci sânge pe dinții purtătorilor, de la jugulara lui Putin.

Așa, ia, acolo, 143 de civili amărâți - bărbați, femei și copii masacrați, ciuruiți, hăcuiți de gloanțe... Ce să le mai zici și ăstora „Dumnezeu să-i ierte!” când purtătorul tău de limbi e ca întodeauna mai pregătit să pupe-n fund un mort care i-a pupat în fund pe Iliescu, Gogu Rădulescu, Ceaușescu și Dej cu aceeași ardoare. Slavă!

ACTUALIZARE 30 martie 2024: Patriarhul Daniel a transmis cuvenitele condoleanțe Patriarhului Kirill pentru victimele atentatului terorist de la Sala Crocus


 „Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferință pe țară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea și educarea tineretului», tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:

«Tânăra noastră generație are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreție ale epocii noastre, evocând tradițiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare...».

Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fa­brici, pe șantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârșirea construcției socialismului. În condițiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei și-au însușit socialismul ca pe un mod de viață, identificându-se cu peisajul inedit al țării. (...)

Ce a însemnat Revoluția socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e ușor de înțeles. În peisajul țării, devenit un imens șantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănțuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereții... o laudă efortului uman eliberat. (...)

Devotamentul și eroismul acestor tineri, născuți și crescuți după Elibe­rare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerințelor epocii noastre."

Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creația literară contemporană, Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962