ascultă articolul

Sărbătoresc femeia în fiecare zi. Cinstind chipul luminos al bunicii, viu în amintire ca şi cum aş vedea-o chiar acum îngenunchiată în faţa icoanei, în camaşa ei albă, despletită, cu ochii închişi şi buze murmurându-şi mulţumirea pentru ziua ce a trecut şi ruga ei fierbinte pentru cine ştie ce. Mereu pentru alţii.

Sărbatoresc femeia în fiecare zi, ţinând în inima viu şi prezent mirosul din încăperile ei pline de icoane, cu candela mereu arzând, ţinand aprinse-n suflet luminile din ochii ei albaştri, plini de bucuria pe care numai Domnul ţi-o poate da, mai ales după ce viaţa ţi-a luat peste noapte tot, asa cum i-a luat ei... mai ales după ce ai trecut prin câte a trecut ea.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, închizând ochii şi văzând-o cum se repezea spre poartă când o striga câte un cârd de ţigănuşi - şi-n fiecare zi avea astfel de vizitatori- neştiind cu ce să-l mai miluiască, întorcându-se apoi cu zâmbet mulţumit, ca de om care a primit, nu a dăruit. Căci ea ştia prea bine că cel ce daruieste, lui îşi dăruieşte.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, când mă surprind repetând gesturile ei mărunte, când zâmbesc amintindu-mi cum nu ne lăsa să plecăm la drum până nu ne stropea maşina cu aghiasmă, închinându-se apoi cu lacrimi în ochii închişi şi cu mâinile strânse într-o rugă fierbinte prin care ne lăsa în grija Maicii Domnului. O sărbătoresc neuitând crucea mare pe care şi-o făcea cu hotărâre când ne luam rămas bun. Şi o sărbătoresc făcând-o şi eu, la rându-mi, cu aceeaşi hotărâre.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, purtând în inima o candelă mereu aprinsă chipului bunicii. Şi o floare nevestejită în faţa icoanei sale, săpată adânc în inima mea.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, cinstind gestul care-mi defineşte mama- acela de a alege mereu bucata cea mai mică de la masă, lăsându-ni-le nouă pe cele mai bune. O sărbătoresc cinstind mereu micile şi marile ei jertfe, toate nopţile ei nedormite, toate drumurile lungi pe care le-a bătut, ziua şi noaptea, pe ploaie, pe ger, pe zăpezi cât casa, ca să am eu tot ce îmi trebuie...O sărbătoresc cinstindu-i toate renunţările, atâtea renunţări- unele pe care le ştiu, dar atât de multe pe care nici măcar nu le bănuiesc şi nici nu i le ştiu citi în ochii uneori atât de trişti. O sărbătoresc cinstind toate visele ei neîntâmplate, toate nădejdile pe care şi le-a aşezat cuminte în ghiozdanul meu, sperând să am eu tot ce n-a avut ea... Cinstind toate amintirile ei urâte pe care atâta s-a luptat să nu le am şi eu, cinstind tot ce n-a trăit ea ca sa pot trăi eu, tot ce nu şi-a oferit ei însăşi ca să pot avea eu mai mult, toate lacrimile, tot tremurul şi toate strângerile de inimă pe care le-a trăit din cauza mea, toate dezamăgirile pe care le-a încuiat cu un zâmbet, toate grijile pe care le-a îngropat cu încă un oftat, toate neîmplinirile pe care le-a mascat cu înca un fir alb, toate întrebările pe care le-a tăcut cu încă un rid, toate florile pe care nu le-a primit, toate darurile pe care am uitat să i le fac, toate rănile pe care n-am ştiut să i le mângâi, toate durerile pe care n-am ştiut nici măcar să i le văd, darămite să i le alin.

Sărbătoresc femeia, în fiecare zi, cinstind toate astea şi mult mai mult decât acestea, în fiecare zi, cu o lumânare ce stă aprinsă în inima mea, clipă de clipă, la icoana mamei.

Sărbătoresc femeia, în fiecare zi, cinstind chipul femeii dascăl ce mi-a purtat blând paşii pe calea spre lumină. Cinstind chipurile femeilor ce îmi luminează drumul de dincolo de timp, din istorie. Chipurile pline de un dor sfânt, de demnitate şi de lumină, ale tuturor celor care, desi ar fi putut avea orice şi ar fi putut fi oriunde, fiindu-le bine, au ales să lupte şi să jertfească, pentru binele altora.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi , cinstindu-le pe toate cele care au iubit, au luptat, şi-au şters lacrimile şi au mers zâmbind mai departe, pe toate cele care au clădit cu lacrimi şi sânge sau s-au lăsat zidite de vii în visele bărbaţilor pe care îi iubeau...

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, cinstindu-le pe toate cele care au ars de vii pe altarul neamului şi al credinţei, sau şi-au lăsat inima străpunsă de sabie văzându-şi soţi, fii, logodnici, taţi răstigniţi pe crucea învierii neamului, dar au plecat cu smerenie capul şi au mers mai departe cu iubire şi credinţă, lăsându-mi moştenire cuvântul viu care zideşte, "Fie mie după cuvântul Tau".

Sărbătoresc femeia în fiecare zi învăţând să fiu ca ele, ca toate cele care şi-au înţeles şi şi-au urmat menirea, deşi mărturisesc că-i uneori tare greu. Dar poate că cel mai frumos mod de a sărbători pe cineva în fiecare zi este să nu îl uiţi şi să încerci să fii ca el, în tot ce are bun.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, păstrând vii icoanele din inima mea şi străduindu-mă să le urmez paşii... Şi mărturisesc că uneori pare tare grea calea asta strâmtă pe care au păşit ele, atât de des pe cuie - dar tot ele mi-au arătat ce crini frumoşi răsar în urmă din lacrimile unei femei ce iubeşte uitând de ea. Aşa că încerc să le sărbătoresc în fiecare zi, aşa. Căci poate cel mai frumos mod de a sărbători pe cineva este să mergi cu el, pe aceeaşi cale. Dacă e lângă tine, să îl ţii cu blândeţe de mână, dacă e înainte să îl urmezi. Iar dacă vine în urmă-ţi, să îi luminezi cu inima ta calea şi să îţi aşterni sufletul în drumul lui, să îi mângâie tălpile, să-i facă drumul mai uşor.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi.

Nu am nevoie de o zi de 8 martie inventată de cei care le-au făcut atât de mult rău femeilor pe care le cinstesc.

Sărbatoresc femeia în fiecare zi, fără să fie nevoie de o zi specială, cu petreceri zgomotoase, cu showuri striptease, cu balonaşe, inimioare, cadouri... Şi nici măcar de camioane de flori. O floare de camp înflorind zi de zi în inimă, un gând bun plecat din suflet la ceas de seară, o tacere plină de iubire îmbrăţisând suflete vii in rugăciune în fiecare dimineaţă, o lumânare aprinsă cuminte, cu dor, un strop de ulei în candelă, un cuvant bun întru amintire, ca o mângâiere, câteva mere dăruite întru pomenire unui cârd de ţigănuşi sunt sărbătoarea mea de fiecare zi.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi. Căci datorită femeilor minunate ce mi-au luminat viaţa şi inima, eu cred în femeia-icoană. Iar femeia icoană ridică mirată din umeri în ziua de 8 martie...Ea străluceşte şi dă lumină în fiecare zi.

Autor desen: Cristina Lazăr