În toate pildele evanghelice, Domnul Hristos adresează celor vindecați remarca: „Credința ta te-a ridicat!”

Și pe mine m-a ridicat, cu toate că, într-o vreme de grea cumpănă, nu-mi mai acordam nicio șansă ! Te va ridica, cu siguranță, și pe tine! Încearcă, dar, fă-o din toată durerea și disperarea inimii tale! Doamne, auzi-mă! Maica Domnului, nu mă lăsa! Poate părea un atribut banal, dar este, totuși, cel care va împărți lumea în două!

Susțin cu aceeași tărie că este numai de datoria noastră de a ne ocupa, cu atenție, de educația și de sufletul tinerilor noștri! Nu sunt ei mugurii noștri ce stau să îmbobocească din trunchiul acestui arbore al neamului? Nu ar fi cea mai mare bucurie să ne mândrim cu ei?

Cum să mă mai uit eu în ochii acestor copii, ademeniți de alți neaveniți, pe care îi lăsăm pradă acestui perfid curent neo-marxisto-globalist? Eu zic că trebuie să stăm curajoși la fileu, să purtăm lupta cu acest balaur al zilelor noastre, căruia occidentalii îi ridică, inconștienți, statui, ale acestui ideolog criminal, Marx.

Noi avem Biserica, care e Spital, nu Tribunal! Intri în ea în depresie și, ieși zâmbind. Intri încovoiat de poveri și, ieși drept și zvelt.

Putem lua ca pe un bun exemplu procedura prin care cei de la administrația publică, atunci când plantează noii pomișori, le leagă proptele, pentru ca aceștia să crească drept. Dacă îi vom lăsa în voia sorții, vor crește la întâmplare și nici că-i vom mai îndrepta!

Cu siguranță că acești copii, atunci când se vor trezi, ne vor apostrofa: „-De ce nu m-ai tras de mânecă atunci când m-ai văzut că o iau la vale?” Bine e să îl cunoști pe Dumnezeu, curat fiind, ca prieten și, cu totul altceva e când te întorci la El, rupt, deznădăjduit și epuizat de povara isprăvilor comise.

Toate neamurile de pe fața acestui pământ se preocupă maxim de soarta copiilor lor! Câtă vechime avem de când neglijăm această datorie? Astăzi le putem suda o ruptură, un neajuns. Mâine, alta, până ce se vor lămuri și ei și se vor întări sufletește.

Această perioadă a postului este binevenită pentru o eventuală îndreptare a obiceiurilor rele! Nu pentru faptul că Adam a gustat din ceea ce era interzis a căzut, și din ascultător, s-a transformat în neascultător ? Care a fost prețul neascultării? Spală-mă, Doamne, albește-mă, căci eu sunt acela care îi întrec pe toți în rele și în neascultare. Acest Canon Cel Mare recomandă o stare de introspecție, de monolog. Este un exercițiu unde accepți că ai greșit și te lași judecat de tine, de propria-ți conștiință. Este de reținut acea formulă testament lăsată de Părintele Justin la baza baldachinului său: Pocăință, Rugăciune, Ascultare și Unitate, dacă vrem să ajungem vreodată la acea unitate.

Pocăința și frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii! Psalm 110/10

Biserica refuză diplomatic să ridice de jos această mânușă-provocare, a curentului neo-marxist care dă năvală peste noi, poate, din rațiuni de... corectitudine politică?!? Polemicele sunt într-adevăr de evitat dar, nici mierea nu e bine să o amestecăm cu murdăria!

Voievodul Cetelor îngerești, Arhanghelul Mihail, avertizează: „Spre inimile cele necurate care intră în preasfânta Casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea!”.

Istoricii sunt lași și au abandonat lupta pentru restabilirea adevărului. Avem voie, ca părinți, să băgăm și noi capul între umeri?

Curiozitățile și tentațiile nesăbuite pot mutila suflete și frânge destine! E un mare păcat să confunzi și să interpretezi, total pe dos, bogata tentație a tinereții dar și darul libertății, dacă nu ești dotat cu un discernământ funcțional și echilibrat. Alții, ca să prevină situații de pericol ,lipesc afișe mari și la vedere: Danger zone!!! Noi, tăcem vinovat ! De cele mai multe ori prețul plătit pentru aceste aventuri poate fi: - One way ticket! Acea cărare a sufletelor pierdute, din basmele noastre, acea Vale a Plângerii, o vedem defilând astăzi prin fața noastră plină de acest tineret neglijat, lipsit de o afecțiune părintească. Cum vor fi acei români care își pot pune capul liniștit pe pernă privind la acest tablou dezolant? Ai cui sunt, domnule? Nu sunt ai noștri?

Se poate să nu fiți de acord cu aceste constatări însă, statisticile, adeveresc că ne complacem în această stare căldicică de pasivitate. Nu că o generăm noi neapărat, însă, o menținem în vigoare prin ignoranță. Cum sună principiul juridic care stabilește vinovăția : A da, a face, sau a nu face. Asta și vor de la noi dușmanii: să stăm cât mai cuminți, dresați și letargici, că au ei grije de ceea ce avem noi nevoie. Ei au nevoie numai de oameni-meduze, fără nici un pic de coloană vertebrală. Numai pe aceștia îi selectează. Nu au nevoie de surprize neplăcute, de oameni care să pună piciorul în prag. Acest război, dacă ne vom încumeta să-l purtăm, va trebui întâi câștigat pe câmpul de bătălie interior, al inimilor noastre. După ce acesta va fi câștigat și vom cădea de acord asupra priorităților, vom putea porni și bătălia cu dușmanii exteriori. Trebuie să ne lămurim!

Părintele Stăniloae definea timpul ca fiind acel interval între chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului la această chemare! Deci, pe cine ar trebui să-L înalț în inima mea ca să fiu sigur că n-am să greșesc? Dumnezeu este persoană, cu care este de dorit să stam de vorbă! Maica Domnului adesea este mâhnită fiindcă oamenii aflați în greutăți și în pericole, nu îi cer ajutorul ! „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi!” Ev. după Matei Cap. 11/28

Contează enorm ca, la vârsta maturității, conștiința să nu te acuze de păcatele nesăbuite ale tinereții.Trecutul, orice ai face, nu-l mai poți schimba! Spunea părintele Justin că : „atât cât a durat căderea, tot atât va dura și ridicarea!”. Poți, în schimb, interveni cu succes asupra prezentului și, implicit, și asupra viitorului, ca acel tâlhar de pe cruce, care și- a câștigat raiul, nu pentru vreo faptă bună ci, pentru o secundă de totală pocăință. Cine a avut privilegiul să-l fi cunoscut pe părintele Justin știa că acest om făcea parte dintr-o cu totul altă legislație, net superioară: nu aveai ce să-i ascunzi, fiindcă știa tot despre tine, fără ca tu să fi deschis gura!

„Atunci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut, ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case” Ev. Luca 10/26. „Până și perii capului, toți, vă sunt numărați!”. Ev. Luca 10/30

Înțelept spunea părintele Arsenie Papacioc: „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea...” Ce au vrut mereu dușmanii? Să creeze haos, confuzie, în capul tinerilor, ca totul să meargă de-a valma, pe repede-nainte, spre prăpastie. Aceste oferte otrăvite, ca Neversea, ca Untold, nu fac ravagii printre tinerii noștri care sunt botezați în religia noastră? „Ești fraier, tataie: - Asta e acum la modă!”. Nu se spune acolo la Crez: „Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor...”?

Acest concept numit „democratic”, caracterizat de păguboase libertăți garantate prin lege, sunt de fapt o suită de noi normative, viclean concepute, adică, de trape deschise, în care cei mai mulți tineri cad, din sațiul de nestăvilit al curiozității dar, își mai fac și abonamente. Iar, la final, regizorul acestor platouri de distracție va spune: „Uită-te bine la cine ai semnat condica toată tinerețea! Pe care ștat de plată speri să figurezi în evidențe?” Presiunile adoptării unor anomalii de legi sunt făcute de acele căzături de „demnitari” vicioși, infiltrați la conducere, care vor intenționat confuzie, adică, să legifereze falsa egalitate dintre bine și rău căci, nu, aceasta este definiția cea mai simplă a păcatului!

Spunea undeva părintele Arsenie Boca: „Cuvântul nu va ajunge niciodată, de la gură până la ureche, neînsoțit de faptă!” Dar, care faptă? Cred că se referea doar la acele fapte ce sunt pornite într-adevăr dintr-o inimă de părinte responsabil care se roagă cu durere pentru îndreptarea și recuperarea copilului! Toți am fost în tinerețe și nu numai, subiecte ale pildei Fiului risipitor.

Care au fost de-a lungul istoriei entitățile care au rezistat intemperiilor? Cetățile, cele zdravăn zidite, strajnic păzite și întărite!. Dacă pe cursul unei ape pui o cărămidă lângă alta de-a latul și lângă, pe alta, atunci, vor fi șanse ca acel curs de apă să fie deviat pe unde vrei tu!

Nu vă suna bine acea lozincă din lupta de la Mărășești?: „Pe aici nu se trece!” „Iată acum ce este bine și frumos numai a locui frații împreună.../ că acolo unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântare și viață până în veac.” Psalm 132

Aceasta ar putea fi o soluție de actualitate ce poate fi aplicată și astăzi cu succes! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte la aceste argumente:

„Lumina nu va sta sub obroc! O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor.” sau „Voi sunteți sarea pământului!” Ev. Matei Cap.5/13-16.

Fiica mea, care are 18 ani, m-a apostrofat: Ce vrei tu să spui cu acest articol?!? Vrei să ne ții nouă morală? Exersezi la beletristică? Te vezi vreun salvator sau vreun schimbător al acestor realități?

Eu, de 34 de ani tac. Tac, dar fierb! Cu ajutorul dumneavoastră, celor cărora vă admir curajul și dorința de a schimba ceva în bine, sper să recuperăm acestor tineri șansa de a reveni la izvoarele noastre autohtone. Avem de apărat Biserica Neamului dar și instituția familiei de acest curent pustiitor. Sodoma și Gomora forțează și ușa noastră!

Adevărul trebuie mărturisit! Este o poruncă în datoria fiecărei generații. Și asta presupune și aducerea înapoi în țarc a oilor furate sau rătăcite.

Există o platformă pe care m-aș bucura să o vizitați și să onorați invitația prin a vă înscrie și a vă spune părerile: familiesilibertate.ro

Dan Radovici este membru fondator al Coaliției pentru Constituție.