Ȋn cartea „Amintirile unui criminalist”, Dumitru Ceacanica povestește despre primul său caz: un furt de slănină din veranda unei case. Hoții, care fuseseră prinși în flagrant de proprietar, erau chiriașul și un coleg venit în vizită, ambii studenți la Drept. Rămăși fără de parale prin București, cei doi au fost împinși să fure de foame. Proprietarul, general în rezervă, a sunat la poliție în creierii nopții, iar Ceacanica, care era ofițer de serviciu, i-a luat în custodie pe hoți. Era prin 1945 și, deși păgubitul, care cerea pedepsirea exemplară a vinovaților, avea relații în poliție, Ceacanica a acționat conform primului impuls, „punându-i în libertate pe cei doi flămânzi, permițându-le chiar, înainte de plecare, să înfulece și corpul delict adus de general: slănina”.

Muștruluit atunci de superiori și sancționat pentru favorizarea infractorilor, peste 15 ani Ceacanica s-a întâlnit, din întâmplare, cu chiriașul care furase slănina. Acesta ajunsese judecător. Ce s-ar fi ales de viața lui, dacă polițistul nu și-ar fi ascultat inima și i-ar fi făcut dosar penal?

De povestea cu „hoțul de slănină” îmi amintesc de fiecare dată când apare vreun caz cu o infracțiune minoră pentru care instanța decide o pedeapsă cu executare. Justiția nu ar trebui să fie oarbă, ci ar trebui să privească atent spre cei ale căror destine sunt în balanța ei. Ȋnsă nici noi, la rându-ne, nu ar trebui să ne prefacem orbi, atunci când privim înspre justiție.  

Povestea micuței Ana Maria și a mamei ei, Iordache Gheorghița, a întristat o țară întreagă. Cum să nu te revolți când afli că o femeie a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu executare, doar pentru că „a furat mâncare pentru fiica ei”? „Nu am luat decât salam, cașcaval”, a declarat femeia, aflată la Penitenciarul Târgșor, pentru Antena 3.

Cum să condamni o mamă la 3 ani de închisoare, doar pentru un sul de salam?!, se revoltă lumea, arătând acuzator înspre judecători. O condamni, spune justiția, dacă nu e prima oară când o prinzi cu salamul în buzunar. Și dacă dovedește că n-a învățat nimic din primul act de clemență al justiției.

Ceea ce nici mama închisă la Târgșor, dar nici reporterii care prezintă versiunea romanțată a acestui caz nu spun e că Iordache Gheorghița nu se afla la prima condamnare.

Ȋn 2012, ea a fost trimisă în judecată pentru un furt comis în magazinul Carefour de pe șoseaua Chitilei din București. Judecătoria Sectorului 1 a fost blândă și, la data 7 iulie 2014, Iordache Gheorghița a fost condamnată la pedeapsa de 1 an cu suspendare. Procurorii nu au făcut apel, iar decizia a rămas definitivă. Pentru acest furt, femeia nu a petrecut nicio zi în spatele gratiilor.

Ȋn 2013, în timp ce se judeca acest proces,  Iordache Gheorghița a fost prinsă furând din nou, de data aceasta din Selgros Băneasa. Și acum, judecători au dovedit clemență, condamnând-o, la 27 noiembrie 2014, la aceeași pedeapsă, de 1 an cu suspendare. 

Ȋnsă Parchetul a atacat decizia. Iar la 26 februarie 2015, Curtea de Apel București a admis apelul și, rejudecând cauza pe fond, a condamnat-o pe Iordache Gheorghița la 3 ani de închisoare.

Categoric, pentru judecători a cântărit mult decizia femeii de a fura din nou, deși ea fusese deja trimisă în judecată într-un dosar similar.

Cum ar fi procedat vestitul Ceacanica dacă, după eliberarea studentului flămând, l-ar fi prins pe acesta pe o altă verandă, furând o altă slănină? N-am nicio îndoială că l-ar fi arestat și i-ar fi făcut și dosar, pentru a-l trimite în judecată. Pentru că una e să dai dovadă de înțelegere în fața hoțului care greșește o dată și se căiește, și alta e să dovedești îngăduință față de infracțiunea de furt.

Ana Maria, fetița de 9 ani a Gheorghiței Iordache, a făcut un apel public și i-a scris președintelui Klaus Iohannis, rugându-l să-i grațieze mama. Dumnezeu să-i ajute acestei fetițe care luptă acum pentru ca mama să-i fie alături!