Într-adevăr, fostul mare internațional englez, Francis, a contat la „Bufnițe” pe Chris Bart-Williams chiar și-ntr-o finală a Cupei Angliei, cea din 1993, în care l-a introdus pe parcurs, alb-albaștrii pierzând ulterior rejucarea ultimului act cu Arsenal. Antrenor și jucător în același timp la clubul având în denumire… ziua de miercuri, Francis și Bart-Williams, care și-au dat subit ultima suflare luni, la doar 69 respectiv 49 de ani, au mai fost legați și de faptul că au îmbrăcat tricoul „Pădurarilor”, Trevor Francis devenind în 1979 primul fotbalist achiziționat cu un milion de lire sterline, de folos până la ultimul penny la golul său din același an al finalei Cupei Campionilor Europeni, Nottingham Forest – Malmo FF 1-0. 

Destin curmat într-o aceeași luni de 24 iulie 2023 pentru 2 fotbaliști din generații diferite care în cursul carierelor au activat la aceleași două cluburi, Nottingham Forest și Sheffield Wednesday, ba chiar concomitent la „Bufnițele” alb-albastre de pe Hillsborough, Trevor Francis în calitate de antrenor, Chris Bart-Williams ca jucător, sosind în 1991 de la londoneza Leyton Orient și adunând peste 100 de prezențe în 4 sezoane pentru gruparea la care venea pe-atunci în 1994 pentru un an și Dan Petrescu, așadar colegi de echipă, ediție la finele căreia și Bart-Williams pleca în 1995 la Nottingham Forest, cumva pe urmele fostului său antrenor Francis, care cucerea de două ori cu „Pădurarii” precursoarea UEFA Champions League, Cupa Campionilor Europeni.  

Albionul a coborât luni steagul în bernă la prematurul deces subit al cerui care a fost marcator a 12 goluri în 52 de selecții pentru naționala Angliei între 1976 și 1986, răstimp în care Trevor Francis juca și la turneul final „Mondial” din Spania, în 1982, vară în care și trecea de la Manchester City, după numai un sezon cu „azuriii”, la Sampdoria, dar destinul a făcut ca peste doar câteva ore să vină din SUA și tragica veste a morții celui care i-a fost elev la Sheffield Wednesday și în urmă cu exact 30 de ani, tocmai la ora unei finale a Cupei Angliei, și anume Chris Bart-Williams, veste dată de clubul „Bufnițelor”, aflând de peste Oceanul Atlantic de soarta tragică a fostului lor mijlocaș, pierit la numai 49 de ani, antrenor și mentor fiind în fotbalul din Statele Unite ale Americii.

Lunea neagră a celor de la Sheffield „Miercuri” a căzut ca un trăznet pentru mulți, „devastatoare zi, să aud despre plecarea lui Trevor Francis, iar apoi și a fostului meu coleg de echipă Chris Bart-Williams. Ambii atât de tineri, e într-atît de trist. RIP Trevor și Chris”, după cum a mărturisit un cunoscut fost portar al „Bufnițelor”, Kevin Pressman, trecut și acesta de 50 de ani, cu selecții pentru Anglia U21 și Anglia B, care le-a apărat buturile pentru nu mai puțin de 17 ani, începând de la 20 de ani, până în 2004, la rândul său fost coechipier cu fundașul de altădată Dan Petrescu. 

Un alt portar statornic, tot cu peste 10 ani la același club și începând tot de la 20 de ani, Mark Crossley, care juca atât pentru Anglia U21 cât și pentru naționala „mare” a Țării Galilor, de 8 ori, adunând 303 apariții în 11 sezoane pentru Nottingham Forest, până în 2000, astăzi și el spre 55 de ani, s-a arătat „atât de îndurerat la plecarea lui Trevor Francis și a fostului meu coleg de echipă Chris Bart-Williams, atât de tineri, atât de trist. RIP Trevor și Chris.”

Nu doar o comunitate fotbalistică, a „Bufnițelor”, răvășită la auzul veștilor despre decesele lui Francis și Bart-Williams, dar și cea a „Pădurarilor”, sau altfel spus, nivelul major al impactului „noii normalități” asupra vieții oamenilor pe pământ, de când cu farsa la care au fost supuși în „pLandemia” pretext sperietoare pentru „ungerea” mentalului colectiv la ideea încuviințării așa-zisei „campanii de vaccinare” din decembrie 2020 – 2022.  

N-a mai trecut mult, fiind în vara lui 2023, și iată că oameni care-au dus cu succes o viață sportivă, apreciați și chiar adulați în lumea arenelor – Trevor Francis devenind legendar încă deja după primii săi 9 ani la Birmingham City, beneficiară în 1979 de pe urma sa a unei sume record de transfer la vremea aceea, primul fotbalist de un milion de lire sterline, dovedindu-și valoarea imediat mai apoi prin unicul gol al unei finale a Cupei Campionilor Europeni, pentru „Pădurarii” din Nottingham, au pierit totuși mult prea vremelnic, din senin, deși cu zeci de ani sub media încetățenită de trai a bărbaților din Regatul Unit.  

„Pădurar” fiind și mijlocașul Chris Bart-Williams – foto, cu nu mai puțin de 245 de apariții în roșu începând din 1995, când sosea de la londoneza Leyton Orient, pentru care înscria chiar la debutul său la seniorii profesioniști la numai 16 ani, contribuind direct inclusiv la promovarea lui Nottingham Forest în Premier League în 1998.

N-a prins însă 50 de „primăveri”, iar ceva pare a-i mai lega în plus pe Francis și Bart-Williams, indiciile arătând în aceeași direcție, cea legată de așa-zisa „campanie de vaccinare” demarată acum peste 2 ani și jumătate. 

„Sistemul” a servit parșiv și perfid populației „unica soluție salvatoare”, inducând-o în eroare că toxica și nociva armă biochimică de modificare genetică și debilitare ar fi fost „absolut necesară pentru revenirea la normalitate”, promovat fiind așa-zisul „vaccin” drept „sigur și eficient”, iar eficiența-i a fost deja dovedită, în favoarea urzitorilor din culise, profituri pe seama tragediilor umane, atâtea deja și în lumea sportului. 

Noua normalitate a unei omeniri împinse premeditat pe un făgaș tulbure și întunecat, creduli fiind cu miliardele subiecții țintă ai unor urzeli inuman diabolice.