ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În urmă cu 100 de ani se năştea la Bucureşti Gică Petrescu, care avea să devină cel mai iubit si cel mai popular cântăreţ al românilor, supranumit de generaţii la rând “nemuritorul Gică”. A urmat cursurile Liceului Gheorghe Șincai, unde a cântat într-un ansamblu școlar, la chitară și vocal. La 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio.

[P] Maria, Regina României. Jurnal de Război, ediție integrală, necenzurată - comanda online

La 18 ani cânta într-o formație studențească la baluri. Primul contract ca solist l-a avut la grădina restaurant ''Princiar'' de pe Şoseaua Kiseleff din București, unde cânta alături de maestrul Fănică Luca. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl. Schwartz, îi confecționează două costume elegante pentru zi (alb) și seară (bleumarin). Avea 18 ani și cu mult curaj atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă: Cristian Vasile, Titi Botez și Jean Moscopol.

În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afişele elegantului Cazinou de Sinaia îl anunţă cu litere uriaşe, ca solist în orchestra de jazz a lui Dinu Şerbănescu. Supus unui examen sever, este admis sub pseudonimul George Petrimi. Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Şerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanţa este limba sa maternă. După câţiva ani revine la numele Gică Petrescu. În 1938 în România ia fiinţă Casa de discuri şi fabrica Electrecord. Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi cântece de petrecere.



În 1939 este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Gică Petrescu este succesor al Mariei Tănase pe estrada restaurantului “Neptun” din Piaţa Buzeşti. Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoașterea ca profesionist: angajamente la teatrele ''Alhambra'', ''Gioconda'' și ''Boema'' (din 1940) sau la ''Savoy'', sub conducerea lui Ion Vasilescu, și la ''C. Tănase'' (din 1944). În 1946, cu cântecele "La margine de București", "Suflet candriu de papugiu" și "Costică, Costică" a reușit să-l impresioneze pe marele violonist Yehudi Menuhin.

În 1953 cu ocazia “Festivalului Internaţional al Tineretului” de la Bucureşti, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din repertoriul Yves Montand.



În 1956-1959 pleacă într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc. În 1960, apare în emisiuni tv iar în anii următori are două turnee importante, unul de două luni la Paris, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan, iar celălalt în Israel, alături de Florin Piersic și Doina Badea. Șlagărele "Căsuța noastră", "Uite-așa aș vrea să mor" sau "Du-mă acasă măi tramvai" au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 și 1971.

Despre viața cântărețului s-a scris o carte, ''Viața și cântecele lui Gică Petrescu'', semnată de George Sbârcea, și s-a făcut un film, ''Muzica e viața mea'' (singurul în care maestrul a jucat). Se numără printre puținii din lume care și-au imprimat muzica de la discuri de patefon, de pick-up, casete până la CD-uri.

Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă și scriitoare, care a contribuit la succesul său. După moartea soției sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susțină spectacole.

Printre șlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ''Fetițe dulci ca-n București'', ''Costică, Costică'', ''Ia mai toarnă un păhărel'', ''Uite-așa aș vrea să mor'', ''Du-mă acasă, măi, tramvai'', ''Zi-i una mai săltăreață'', ''Cel mai frumos tangou'', ''Astăzi e ziua ta'', ''Să-mi cânți cobzar'', ''Iubesc femeia'', ''Bucureștiul meu iubit'', cântece fredonate de generații întregi. Talentul său vocal și componistic, vocația pentru un anumit gen al muzicii ușoare, i-au conferit un statut aparte în peisajul muzical autohton.



Cântăreţul a murit la vârsta de 91 de ani, la 18 iunie 2006.

În memoria marelui artist, în perioada 4-6 mai 2015, la Sala Palatului se va desfășura Festivalul Național ''In memoriam: Gică Petrescu''