ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Victoria clară a stângii radicale, SYRIZA, la alegerile parlamentare ce au avut loc în cursul zilei de ieri deschide noi posibilităţi pentru Grecia şi pentru Uniunea Europeană.

Livrare gratuita in 24 de ore!

Dacă ne uităm pe cifre, vedem o Grecie radicalizată- în care mai mult de 50 la sută din electorat a avut opţiuni politice radicale- de extremă stânga dar şi de extremă dreapta. Acest lucru reprezintă primul eşec major al democraţiei în Uniunea Europeană- niciodată nu am avut într-o ţară membră a Uniunii Europene un vot majoritar pentru opţiuni politice radicale şi ideologic nedemocratice. Faptul că amurgul democraţiei occidentale, aşa cum a fost visată în UE începe în chiar patria democraţiei- Grecia, este doar o ironie a istoriei.
Dar nu opţiunile politice radicale ale grecilor şi nici măcar ironia filozofică a istoriei va afecta pe birocraţii de la Bruxelles. Mecanismele de control asupra Greciei există- noul guvern, oricât de radical ar fi, nu are puterea de a face miracole economice. Cu datorii uriaşe, însumând aproape de două ori PIB-ul ţării, cu un şomaj de 25 la sută şi probleme sociale enorme, deja ipotecată la FMI, Banca Mondială şi diverşi investitori germani sau de aiurea, Grecia este o ţară pe care nu Athena o poate guverna, oricine ar controla guvernul. Conducerea Greciei se împarte între Bruxelles şi Berlin.

Guvernul de extremă stânga care va veni după aceste alegeri are două opţiuni: să rişte să îşi recapete suveranitatea faţă de Bruxelles şi Berlin sau să nu o facă. O a treia opţiune nu văd să existe.
Dacă va risca redobândirea suveranităţii, Grecia va reintra în cea mai neagră criză economică, iar guvernul Syrizei va trebui să rezolve probleme sociale mult mai mari decât cele din acest moment. Cum ar putea să îşi menţină încrederea- şi aşa fragilă-a electoratului care aştepta de la ei miracole? Cine ar putea-o ajuta? Rusia? Este ea însăşi într-o situaţie economică foarte dificilă şi preferă cultivarea alianţei cu Turcia- o putere economică şi militară emergentă, investirii într-o gaură neagră economică cum ar fi Grecia.
Deci soluţia radicală ar fi cea mai puţin probabilă din partea radicalilor ce tocmai au câştigat alegerile.

A doua soluţie ar fi cea a continuării status quo-ului. Desigur, ar fi loc pentru nişte declaraţii mai populiste dinspre guvernul de la Athena, ar fi nişte negocieri care punctual se vor închide favorabil pentru greci. Nici UE, nici FMI, nu vor moartea datornicului ci să se întoarcă şi să fie iarăşi bun de plată, nu e aşa?
SYRIZA ar fi lăsată să îşi facă de cap pe plan intern. În definitiv un regim radical de stânga ar rezolva anumite probleme istorice ale Greciei în Uniunea Europeană- cum ar fi decapitarea puterii politice a Bisericii Ortodoxe Elene, statutul "misogin" al Sfântului Munte Athos şi alte aroganţe pe care Bruxelles-ul nu le-ar fi putut rezolva cu autoritatea sa, fără să lezeze mândria grecului. Însă un guvern grec de stânga, ales de greci şi care poate deveni popular dacă negociază bine, poate să distrugă aceste focare de rezistenţă eurosceptică. Iar SYRIZA are acest potenţial - să nu uităm că nu e nici eurosceptică, nici filo-creştină. Deci nu este altceva decât purtătoarea de drapel mai radicală (şi cu accente social-populiste bune pentru urechile electoratului) a ideologiilor foarte la modă în Uniunea Europeană. Aceasta chiar dacă electoratul său este, în bună parte, unul eurosceptic şi anti-capitalist.

Însă mai există un element necunoscut al acestei victorii a extremei-stângi în Grecia. Este vorba de unda de şoc pe care aceasta o transmite în Europa şi care poate să ducă la o deşteptare a electoratului radical de pretutindeni. Peste tot în Europa există senzaţia latentă că lucrurile nu mai pot continua aşa, că sistemul, aşa cum este el, e epuizat.
Victoria SYRIZEI ar putea să fie un impuls pentru partidele eurosceptice din toată Europa. Iar ceea ce nu se poate face în Grecia amanetată, se poate însă întâmpla în Franţa sau în Marea Britanie, unde partidele eurosceptice au şi forţa, şi know-how-ul şi rezonabilitatea politică pentru a putea da lovitura finală şandramalei ideologice de la Bruxelles.

Se va întâmpla aceasta? Timpul ne-o va spune.