Democrația de Florii și de Paști. Nichifor Crainic: Duminica Floriilor - INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM (Aprilie, 1933)
de Nichifor Crainic
AZI E DUMINICA FLORIILOR, adică a intrării Domnului în Ierusalim.
Un popor entuziasmat până la delir îl primea pe Iisus în cântece și urale, agitând ramuri verzi, bătându-l cu flori, dezbrăcându-se și azvârlind hainele în țărâna drumului. A fost atunci cu adevărat un entuziasm indescriptibil, – cum s-ar zice în limbajul gazetăresc de azi.
Și pe urmă?
Pe urmă eroul Floriilor a fost dat în judecată ca un agitator oarecare și – culmea ironiei! – același popor care delirase la Florii urla acum din rărunchi: – Să se răstignească! Să se răstignească!
Așadar, după plebiscitul delirant de la Florii, plebiscitul morții de la Tribunal. Democrație în toată regula. Dar nicăieri democrația n-a fost mai definitiv pecetluită ca în aceste pagini de istorie evanghelică de la Duminica Floriilor până la Vinerea Patimilor. Esența ei mobilă, nestatornică și incoerentă s-a demascat în aceste evenimente, demascând totdeodată ce monstruozități se nasc din „voința poporului suveran”.
Această voință suverană, această biată voință suverană, când nu e așezată pe un principiu veșnic, e prada tuturor erorilor.
Ea a fost prada erorii când poporul l-a primit sărbătorește pe Iisus. Ea a fost prada erorii când același popor l-a condamnat la moarte.
Când poporul Ierusalimului L-a primit împărătește pe Iisus, a crezut că
primește pe un erou politic care să-l elibereze de sub stăpânirea
romană, – căci pe vremea aceea stăpânirea romană la Ierusalim era cam ce
e hitlerismul de azi pentru evreii din Germania.
Când poporul Ierusalimului a aclamat apoi sentința de moarte în curtea Tribunalului, în această aclamație era toată dezamăgirea lui care se cerea răzbunată. Eroul politic pe care îl imaginase acest popor bătându-l cu flori nu era acum decât un sărman delincvent, umilit și legat în lanțuri, bătut și scuipat fără ca el să opună vreo rezistență de gladiator sau de erou. Un înșelător, prin urmare. Altceva îl voise poporul: altceva era în realitate. Această farsă sinistră trebuia pedepsită cu moartea.
Voința poporului e determinată de nevoile curente și de impresiile dominante ale momentului. Voința Mântuitorului era voința de a se sacrifica pentru a restabili dezechilibrul moral al lumii căzute în păcat. Voința poporului era prada unui moment; voința Mântuitorului era hotărârea unei eternități.
Ce s-ar întâmpla dacă Mântuitorul ar apărea în Duminica de azi a Floriilor, în carne și oase, la poarta unui oraș? Ar fi desigur o senzație indescriptibilă. Cei dintâi care s-ar sesiza ar fi agenții Siguranței și reporterii cu aparate fotografice ai ziarelor populare. Iar mulțimea imensă l-ar primi cu același entuziasm delirant. Pradă a momentului greu pe care îl trăim, această mulțime l-ar primi ca pe un adevărat salvator din criza economică. Ar aștepta de la el miracolul unei conversiuni a datoriilor care să împace perfect pe debitori dar și pe creditori, ar aștepta miracolul unei rapide circulații a banului și intensificarea schimbului comercial. Unii ar aștepta căderea guvernului și venirea lor la putere, iar alții i-ar cere descifrarea misterioaselor hârtii din dosarul afacerii Skoda pentru a afla cine sunt marii șperțari ce stau încă ascunși în enigmă.
Iar când absolut nimic din toate aceste așteptări nu s-ar înfăptui, ce-ar urma? O nouă condamnare la moarte, – asta n-o credem. Fiindcă poporul român nu e crud și, oricum, creștinismul practicat de la nașterea acestui popor până azi a făcut să dispară din legile statului pedeapsa cu moartea. În orice caz, dacă Iisus s-ar dovedi că nu e un mântuitor economic, voința contrariată a poporului cine știe ce întorsătură va lua…
Dar un lucru e sigur: voința Mântuitorului, neoscilând după nevoile momentului ca biata noastră voință omenească, ar rosti din nou:
„Împărăția mea nu e din lumea aceasta (economică). E împărăția lui Dumnezeu. Căutați-o mai întâi pe ea, și toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”
Singura modalitate ca voința poporului să devină într-adevăr voința suverană este integrarea ei în voința divină.
Sfintele Paști, Aprilie, 1933
Text inedit al academicianul Nichifor Crainic redat lumii de cercetătorul Florin Duțu
Sursa și VIDEO: MĂRTURISITORII
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Cuviosul Justin Pârvu cel Mare despre canonizarea mucenicilor din temnițele comuniste. SOLUȚIA GRĂITOARE. 14 mai - Ziua Sfinților Martiri și Mărturisitori Români Ortodocși din Secolul XX
Florin Palas: Ortodoxie sau globalism? Sfinții închisorilor sau progresiștii neokominterniști? Pledoarie pentru ortodoxie și identitate națională
33 de ani de când Părintele Justin Pârvu a pus temeliile Mănăstirii Petru Vodă. La Mulți Ani! Cum a fost arestat Marele Duhovnic pe 14 Mai 1948, „Noaptea Sfântului Bartolomeu pentru România, cea mai odioasă și cea mai criminală noapte”
Mihai Tîrnoveanu: Calea Neamului a dăruit studenților bucureșteni 100 de portrete cu martiri ai închisorilor comuniste și 100 de steaguri tricolore - FOTO
Când mărturisitorii ne învățau ce înseamnă Dictatură și Martiraj. Părintele Justin, Doamna Aspazia, Nicolae Purcărea, Valentina Gafencu, Radu Ciuceanu, Ilie Bădescu și Monahul Filotheu Bălan despre Dictatura Comunistă și Dictatura Biometrică de azi. AUDIO
14 mai - Ziua Națională de Cinstire a Martirilor Anticomuniști. Dr. Teofil Mija: Sentința răstignirii neamului pe crucea durerii dar și a învierii. Traian Trifan: Învierea și o Scrisoare inedită trimisă de mărturisitor fiicei sale
Recomandările noastre
Secțiuni: Biserica Cultură Opinii Prima pagină Sfinții închisorilor Știri
Locații: România Țara Sfântă
Organizații: Gândirea
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (1)