ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Istoricul și jurnalistul Florian Bichir relatează în Evenimentul Zilei încercările lui Nicolae Ceaușescu de a pune în discuție pactul Ribbentrop - Molotov, în an ai mandatului său din fruntea statului.

Bichir relatează despre declarația pe care Ceaușescu a făcut-o pe 25 ianuarie 1988, referitoare la pactul făcut semnat la 23 august între URSS și Germania: „niciun acord semnat cu Germania hitleristă nu a servit cauzei păcii și independenței, ba dimpotrivă, a oferit Germaniei un puternic sprijin pentru cursul ei către război, pentru care omenirea a plătit un preț foarte mare, mai cu seamă Uniunea Sovietică”.

Mai mult, scrie Bichir în EVZ, Ceaușescu a reluat discuția în noiembrie 1989, cu doar o lună înainte de fi depus din funcție și împușcat: „Problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre URSS și Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună și problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să soluționeze, în mod corespunzător problema Basarabiei și Bucovinei de Nord. Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada următoare. De altfel, în timpul lui Hrușciov am mai discutat acestă problemă. Când ne-am întors din China, în martei 1964, ne-am întâlnit cu el(…) El nu a respins-o, dar am convenit să se întâlnească cele două delegații – dar au intervenit problemele cunoscute în legătură cu Hrușciov și nu s-a făcut nimic. Asta a fost.

În septembrie 1965, la întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului și a tezaurului nostru(…) Sigur într- o formă sau alta trebui să reluăm și problema Basarabiei. Trebuie oricum să ridicăm problema populației din Republica Moldoveanească, în concordanță cu constituția sovietică și cu ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun să sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care și-o doresc ei și, cel puțin în prima etapă, să se asigure legăturile corespunzătoare între Moldova și România. Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei problem trebuie gândită și trebuie să o discutăm”.


Istoricul încheie editorialul cu o concluzie și un îndemn: „Este Anul Centenarului, iar când vorbim de România Reîntregită poate ar fi bine să ne aducem aminte și de Basarabia, nu doar de Transilvania! O Românie Mare nu poate exista fără Basarabia și Bucovina!”.