ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Viziunea lui Iezechiel (cap.37), care se citește în noaptea de Paști, are o valoare eshatologică enormă, întrucât Domnul îi arată, iar el relatează, ce se va întâmpla la Învierea morților. 
Cine nu a citit textul biblic să-l citească. E un pasaj de o forță mistică absolut copleșitoare. 

Peste aproape 600 de ani de la această viziune, se naște din Theotokos/Născătoarea de Dumnezeu, Mesia, cel anunțat de marii profeți ai poporului evreu. 

În Evanghelia lui Ioan (capitolul 11), ucenicul atât de apropiat de Iisus Hristos relatează o minune cum nu se mai pomenise niciodată. Pe scurt, un prieten al Domnului, pe nume Lazăr, a murit în Betania. Surorile lui, Marta și Maria, trimiseseră vorbă că fratele lor este bolnav, dar Domnul nu se grăbește; mai adastă două zile până să purceadă la drum. Domnul știe și le spune inițial  ucenicilor că Lazăr  "a adormit" (termen pe care-l folosesc creștinii până azi), iar ucenicii nu pricep, cred că e vorba despre somn, care arată vindecare. Se va face bine, spun ei. Atunci Iisus le spune "pe față" că Lazăr că a murit.

Din momentul morții și până ajunge la casa îndoliată, trec patru zile. Ucenicii, îngrijorați, ar fi vrut să-L oprească, întrucât oricum Lazăr era mort, iar iudeii intenționau deja "să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?"
Domnul însă arată că nu venise ceasul, iar Toma, viitorul apostol, le strigă celorlalți ucenici îmbărbătându-i: "Să mergem și noi și să murim cu El". 

Auzind că trebuie să vină, Marta Îi iese în întâmpinare la capătul satului și are loc acest dialog: 

"Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
Iisus i-a zis: Fratele tău va învia." 
Marta crede în înviere, dar rațional nu percepe că Domnul nu vorbește metaforic: "Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi".
Iisus își revelează atunci dumnezeirea: "Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?"
Marta, inspirată de Duhul Sfânt, răspunde sinodal: "Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume." 

Și iată, Iisus arată că este Hristosul: înviază un om, un prieten mort de patru zile. O minune care zguduie tot establishmentul puteri religioase din Israel, căci evreii încep să creadă în El. Se convertesc în masă, cum am spune azi. 

Este interesant că, întocmai ca astăzi când evreii așteaptă un Mesia politic, spaima liderilor lor religioși era că poporul își va pierde conștiința etnică și a suveranității statale, oricum opresată de Imperiu: "Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua țara și neamul". 

E o zi hotărâtoare. Speriați că Domnul Iisus le strică "Legea", arhiereii și fariseii convoacă sinedriul.  Sf. Ioan Evanghelistul punctează: "Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă." 
Caiafa, fără să vrea, profețește asupra rostului morții anunțate: "Ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul." 

Sensul însă nu este unul mărunt și limitat în cadre mundane ca la acest prigonitor al Dumnezeirii, ci unul care schimbă total planul ontologic: Iisus Hristos, prin torturile și moartea sa, va răscumpăra tot neamul omenesc, toată Creația. 

Mâine Hristos intră în Ierusalim pe umilul mânz al asinei, primit cu toată slava de locuitorii cetății, împlinind și profeția făcută de Zaharia cu peste cinci secole înainte: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei."