Horia Moculescu a fost sărbătorit ieri de lumea artistică românească, la împlinirea a 87 de ani. Compozitorul, pianistul și interpretul Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, în Râmnicu-Vâlcea. La vârsta de șase ani a învățat să cânte la acordeon. A urmat cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieți (actualul Colegiu Național ''Mihai Viteazul'' din Turda), unde s-a remarcat prin virtuozitatea cu care interpreta piese de muzică ușoară la pian și la acordeon.

Artistul mărturisea într-un interviu că acordeonul îi fusese trimis de tatăl său, de pe front, în 1943 și a învățat singur să cânte la acest instrument. Mai târziu, acest lucru i-a folosit la studiul pianului, având norocul de a învăța să cânte la pian cu profesori foarte buni, a scris Agerpres.

Nu s-a putut înscrie la cursurile universitare ale Conservatorului din București, întrucât avea origini italiene după mamă, iar tatăl fusese ofițer în armata română interbelică. A urmat cursurile Facultății de Mine din Petroșani, unde a cântat cu orchestra facultății. Ulterior s-a dedicat exclusiv muzicii.

„Radio Romania Cultural face o reverență în fața unei cariere impresionante și a omului Horia Moculescu. Maestrul împlinește astăzi 87 de ani. Pe Horia Moculescu îl puteți asculta în fiecare sâmbătă, la Radio Romania Cultural, în emisiunea Music Show, de la ora 22:00”, a transmis ieri postul național cultural. 

Într-un interviu audio transmis redacției ActiveNews din surse externe și disponibil pe internet, realizat după ieșirea artistului din Spitalul „Matei Balș”, unde a intrat infectat de Covid deși era triplu vaccinat, compozitorul face o serie de aprecieri foarte interesante despre covid, vaccin, neomarxism, holocaust și România. Le redăm ca atare respectându-i cererea sa imperativă: SĂ NU MĂ CENZURAȚI!

(AUDIO mai sus) 

MĂRTURISIRILE LUI HORIA MOCULESCU

„Săptămâna trecută am ieșit din spital de la Balș cu COVID-ul, care nu m-a atacat foarte tare, dar m-a lăsat cu o tuse care nu-mi place deloc, mă deranjează, că îi deranjez și pe alții, nu de altceva. Așa? Și oboseală. E foarte pervers acest virus. Sunt vaccinat de trei ori. Ai înțeles? N-are nici o legătură.

M-ai înțeles?

Eu nu sunt Delia Budeanu, eu sunt Moculescu și am părerele mele, punctul meu de vedere. Sunt total împotriva vaccinării obligatorii, deși m-am vaccinat de trei ori. Dar nu vreau să mă oblige nimeni. De-abia am scăpat după 50 de ani de comunism, să mă tot oblige cineva ceva, știi?

Nu-i nimic, acuma vine comunismul peste ei, dincolo. Nu, peste tot. Acest neomarxism care este sâmburile viitorului comunism mondial. Noi încă suntem imuni. La noi nu prea prind toate sloganurile astea ale lor. Mi-a plăcut foarte tare aseară. Am văzut intervenția unei măicuțe catolice la o scenă de filmare unde se sărutau două lesbiene.

Și a intrat asta: inadmisibil! Încearcă ei, dar la ei legea este atât de permisivă, încât eu nu pot să spun. O să mă întrebe cineva, cum se numea mama ta?

Și tatăl?

"Numărul Doi"

În ce an s-au născut?

Numărul Unu în 3 ianuarie și Numărul Doi în 18 aprilie. Ai înțeles?

Și, era botezat?

Da! A, îl mai chema și Nicolae.

Ai înțeles? E clar? Este exact ca, am aceeași atitudine...

Te rog să nu mă cenzurezi, că altfel nu vă mai dau niciodată niciun fel de interviu. Am aceeași atitudine față acest lucru ca și atitudinea față de inadmisibilitatea holocaustului în România.

Românii n-au fost antisemiți! 

În România n-a existat un holocaust.

Ci numai interese meschine, actuale, da? Ne duc până acolo unde noi am fost singura țară unde s-au salvat evreii din Europa. Singura țară! Pe aici s-au scurs toți, din Polonia, din Cehoslovacia, din Ungaria, ca să se salveze.

Și ne faci pe noi autori de Holocaust?

Păi cum să recunosc așa ceva, când am avut atâția prieteni buni evrei? Și care ei nu recunoșteau holocaustul!

[Henry] Mălineanu nu recunoștea holocaustul.

[Laurențiu] Profeta nu recunoștea holocaustul.

[Aurel] Giroveanu nu recunoștea holocaustul.

Și atunci, așa este și cu vaccinul. Eu sunt vaccinat de trei ori și fac un COVID.

De ce am făcut vaccinul?

De ce am făcut COVID-ul? Nu se recunosc unul pe celălalt? Eu nu ies pe post, să spun, dacă tot ești aici și m-ai prins și sunt [dispus]... [Eu] fac parte din covidioți, știi? Asta e foarte bună, cred că a lui Budeanu. Poți să-ți spui cum vrei, covidieni, covidiști sau covidioți.

Sunt bine numai și numai datorită lui Dumnezeu, nu datorită legilor care funcționează pe ei și restricțiilor care se impun.

Datorită lui Dumnezeu. La 85 de ani să faci un COVID pe o bază, eu am o bază mizerabilă, adică am un BPOC la plămâni, fost fumător profesionist internațional, da? Ai înțeles? Totdeauna am fost creștin și credincios, totdeauna, totdeauna! Adică nu acuma, că mă apropii de sfârșit și vreau să mă pun bine cu Dumnezeu, nu.

Nu, nu. Ai înțeles? Eu n-am fost un om care să se ducă în fiecare zi la biserică, dar care să-și facă în fiecare seară rugăciunea, da! M-ai înțeles? Da. Fiecare zi care trece ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiecare zi care trece. Cu fiecare zi pe care o petrecem trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu mai mult că ne-a mai dat încă una.

Știi? Că n-ai de unde să știi cum, de ce și unde ți se oprește firul. Debutul COVID-ului la mine a fost monstruos. Monstros. Absolut monstruos. Am fost total lipsit de oxigen, n-am mai avut ce să respir, n-am mai avut de unde să respir și i-am spus prietenului meu de lângă mine mor. Noroc că aveam cu mine un tub de oxigen pe care îl am și acum cu mine pentru orice eventualitate, da?

Și până mi-am adus oxigenul portabil pe care îl aveam cu mine când eu am fost acolo, plecat la un prieten de al meu, un compozitor foarte bun de la Brașov, Dan Pavelescu. Dacă n-aveam ăstea la îndemână, muream. Dintr-o lipsă de oxigen pe care mi-a provocat-o COVID-ul. Drept care, salvare, internare, suit în salvare adus la București, la Balș, stat o săptămână la Balș și nu m-am gândit decât dacă pot să trec peste momentul respectiv, care era groaznic.

Nu ai timp să-ți circuli o droaie de supoziții, speranțe, gânduri, tu n-ai ce să respiri! Nu-ți intră nimic și dacă nu-ți intră aer, dusu-te-ai, dusu-te-ai, sigur că da. Eu m-am călăuzit după... cele două principii pentru care s-a sacrificat Socrate: toleranță și măsură.

Toleranța înseamnă iertarea, trebuie să fii tolerant cu cei din jur, da? Și atunci ierți. Și mai e încă ceva, nu am, cum să spun, n-am avut niciodată sentimente de ranchiună, niciodată, niciodată, știi, nici în momentele de scandal public, când eu aflam despre mine lucruri care nu existau, dar tot n-am intervenit. Asta e, da.”

Îi urăm îndrăgitului compozitor La Mulți Ani!

Vedeți și: Dezvăluirile lui Horia Moculescu de la Robert Turcescu: