ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Războiul din Orient seamănă tot mai mult cu Războiul din Ucraina.

Poate pentru că sunt opera aceluiași scenarist. Poate și pentru că personajele principale seamănă leit. Netanyahu și Zelenski par scoși din aceeași matriță.

Doi indivizi egolatri, prea-plini de ei și gonflați artificial de anturaj, context și interese până la punctul de Poc.

Acum, simt cum le fâsâie aerul din personalitate, cum le fuge pământul de sub picioare și sunt disperați.

Sunt ca înecatul gata să moară cu salvatorul de gât.

Ca scorpionul care ucide broscuța ce-l poartă în spinare peste lac.

A fost nevoie de doi ani pentru ca Zelenski să devină incomod pentru cel care l-a creat și l-a umflat cu pompa: „Biden”.

(Sub această etichetă, în spatele Senilului de la Casa Albă se înghesuie o liotă întreagă de păpușari, politruci, globaliști, oportuniști, afaceriști...)

Netanyahu a avut nevoie doar de câteva luni să devină jenant.

Și Zele și Bibi sunt acum ca scaiul de care personajul colectiv „Biden” nu știe cum să mai scape.

În cazul pianistului de la Kiev, pare să fi găsit totuși fraierul dispus să preia cartoful fierbinte pasat peste Ocean.

Macron visează să realizeze el ce nu a reușit idolul său, Napoleon: înfrângerea Rusiei. Drept care e gata să trimită trupe în Răsărit care să caute cu lumânarea o nouă Berezina.

Cu Netanyahu e mai complicat. Butoiul cu pulbere pe care stă el e mult mai mare decât al lui Zelenski. Poate arunca mai ușor lumea în aer.

Bibi e conștient de acest atu exploziv. Cum pentru el alternativa nu e doar pierderea puterii, ci probabil pușcăriae dispus să își joace cartea până la capăt. Orice ar însemna acest „capăt”.

Raidul de sâmbătă noaptea al Iranului  i-a șifonat și mai mult imaginea, și așa boțită grav după șase luni de eșecuri în Gaza.

El a promis o ripostă puternică pe teritoriul Iranului.

„Biden” a încercat să-și tempereze pupilul, avertizându-l că Statele Unite nu vor participa la o operațiune a Israelului împotriva Republicii Islamice.

Cu atât mai mult cu cât Iranul însuși, satisfăcut că și-a reperat onoarea după uciderea generalilor în atacul de la 1 aprilie de la Damasc, pare că nu dorește o escaladare și e dispus să pună batista pe țambal.

Site-ul american Axios, excelent informat pe subiect, a publicat un rezumat al discuției telefonice dintre Biden și Netanyahu care a a avut loc după raidul Teheranului.

Tutorele îi cere imperios pupilului nervos să se mulțumească cu faptul că atacul iranian a produs mai multă gălăgie decât pagube și să stea potolit:

„Ai avut o victorie. Mulțumește-te cu ea.”

Într-un alt material senzațional, NBC News scrie că, înainte de atacul iranian de sâmbătă noaptea, „Biden și-a exprimat în privat îngrijorarea că Netanyahu încearcă să târască SUA într-un conflict mai mare”.

În plus, un înalt oficial al administrației Biden a descris comportamentul Israelian drept „frenetic”.

El a adăugat:

„Este vorba de această pripeală de a acționa, și asta s-a întâmplat și la Damasc (atacul împotriva consulatului iranian de la 1 aprilie)”.

Și NBC conchide:

„Astăzi, SUA riscă un posibil război între state-națiuni rivale, a declarat înaltul oficial al administrației americane. Ar fi o extindere dramatică și periculoasă a conflictului care se coace de mult între Iran și Israel și care ar putea destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu.”

Dar Bibi nu are de ales. Inclusiv marele său aliat, Donald Trump, l-a lăsat din brațe.

Dacă nu vrea să dispară, Scaiul de la Tel Aviv trebuie să rămână agățat de „Genocide Joe”.

Și să-l târască într-un război mai mare.

Întrebarea cheie este: mai poate fi oprit Netanyahu?

Întrebare suplimentară: dacă da, de către cine?