ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Încă o dată am primit această mare binecuvântare de la Dumnezeu, de a mai trăi o Înviere pe pământ. Hristos, cel care a surpat moartea și ne-a dăruit Veșnicia, a luminat întreg pământul cu o bucurie sfântă. Astăzi toată creația îl slăvește pe Creatorul său, fremătând din toți porii și mărturisind Învierea, cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului.

Este o mare alinare să avem inimile deschise pentru a primi această imensă binecuvântare deoarece Învierea este o realitate atât de palpabilă! Sărbătoarea Sfintelor Paști nu este prezentă doar la biserică, în cadrul slujbelor, ci reprezintă un mare Adevăr pe care îl purtăm cu noi în fiecare zi a acestei vieți, în măsura în care suntem conștienți de El. 

În ceea ce mă privește, am înțeles pe propria piele că an de an, a trăi Învierea Domnului în toată profunzimea sa, presupune un efort susținut și conștient din partea fiecăruia: este vorba de o decizie liberă de a ne rupe pentru moment de toate cele exterioare și de a pătrunde încet în inimile noastre, acolo unde vine Hristos de fapt, luminând fiecare fibră de existență. Este un moment decisiv acesta în care ne dezgolim inima de tot ceea ce ne apasă, lăsându-ne cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, este un soi de nebunie în zilele contemporane, amenințate de tot felul de curente și ideologii, să te arunci efectiv în brațele lui Hristos, să mergi cu nădejde la slujba Învierii și să afirmi cu glas tare: " Hristos a înviat!”. 

Este atât de specială rânduiala acestei slujbe, încât nu poți să te lămurești de forța ei decât dacă decizi să stai în biserică până la final. Canonul Sfintelor Paști, care se cântă la Utrenie, cuprinde în esența sa toată bucuria și nădejdea Învierii, conturând o atmosferă inconfundabilă de sărbătoare. 

"Acum toate s-au umplut de lumină/
Și cerul și pământul și cele dedesubt./Deci să praznuiască toată făptura
Învierea lui Hristos / Întru care s-a întărit.”

Dar oare simțim toți în mod autentic această bucurie a praznicului? Sau mimăm doar, neputincioși, ceea ce ar trebui să fie esența sfintei sărbători? În zilele noastre, e tot mai dificil să ne deconectăm de grijile lumii și să ne lepădăm pentru o vreme de tensiunile interioare, care ne macină gândurile. Cât de greu este uneori să oprim duhul lumesc și să pătrundem cu prezența sufletului în realitatea vie a Bisericii! Deseori suntem cuprinși de valurile lumii cu o asemenea putere, încât nu mai știm cum să oprim șuvoiul care ne menține permanent legați de viața exterioară. 

Oricât am dori la nivel de gând să ne rupem puțin de cotidian, nu ne ajută mediul în care ne desfășurăm activitățile. Zgomotul de fundal al societății ne inundă zilele precum un zumzăit neobosit de albine, creând un mediu favorabil distragerii minții. Doar liniștea este cea care restabilește ritmul firesc al ființei umane. Când ești înconjurat de pace, se așează încet fiecare gând, fiecare trăire, oferindu-ne o privire mai clară asupra felului în care ne înțelegem propria poveste.

 Liniștea ne aduce răgazul mult așteptat pentru a cugeta mai serios la existența lui Dumnezeu și la sensul omului pe pământ. Doar atunci, putem simți cu inima, nu doar cu mintea, ceea ce spune Canonul: "Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice. Și săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, pe Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților noștri și preaslăvit.”

Să oprim Timpul măcar acum, în acest ceas de prăznuire, pentru a aduce mai multă liniște în viețile noastre, astfel încât dragostea lui Hristos să devină o realitate palpabilă și de necuprins în cuvinte. Să simțim cu fiecare celulă a trupului că Viața e mai tare decât moartea și că odată cu Învierea, Hristos a schimbat cu totul sensul existenței!