Autorul ideii, generalul Keith Kellogg, crede că situația de acum a Ucrainei este similară cu cea a Germaniei de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Oare?

Un editorial de Stephen Bryen, publicat de Asia Times, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Un plan de împărțire a Ucrainei este un deznodământ realist pentru a pune capăt războiului?

Propunerea generalului Keith Kellogg pare să întâmpine deja dificultăți. Totuși, asta nu înseamnă că un anumit tip de împărțire este exclus.

„Planul” lui Kellogg ar decupa Ucraina în patru zone:

I. Trupele britanice, franceze și ucrainene, cu posibilitatea ca și altele să se alăture, ar forma prima zonă, Ucraina de Vest. Această zonă s-ar întinde de la frontiera poloneză până la fluviul Nipru.

II. A doua zonă, situată la est de Nipru, ar fi sub control ucrainean, apărată de armata Ucrainei.

III. O a treia zonă ar fi o regiune tampon, cu o adâncime de 18 mile (30 kilometri).

IV. O a patra zonă ar include „teritoriile ocupate” de Rusia, inclusiv Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson și Crimeea.

Planul Kellogg nu face trimitere la granițele actuale.

Rușii au spus deja, referindu-se la planul lui Kellogg, că trimiterea de soldați NATO sau ai statelor NATO în Ucraina este inacceptabilă.

Planul Kellogg lasă neclar statutul juridic al zonelor cu trupe rusești și lasă armata ucraineană la puterea sa maximă.

O consecință a acestui plan este că războiul ar putea reporni în orice moment.

Făcând un pas înapoi, merită să ne punem întrebarea care este scopul final al rușilor și care sunt șansele ca aceștia să-l atingă.

Primul și, în mod clar, cel mai important aspect este că rușii încearcă să restabilească relația cu Washingtonul și doresc să-l convingă pe președintele Trump să sprijine obiectivul imediat al Rusiei, de a legitima teritoriile pe care Kellogg le plasează în zona patru.

În cazul în care Trump ar accepta obiectivele teritoriale ale Rusiei, acordând în esență statutul de legitimitate de jure cuceririlor teritoriale rusești din război, acest lucru ar fi extrem de controversat în Congres. Trump ar fi cenzurat pentru consimțământul acordat unei invazii ilegale a Ucrainei.

Acest lucru este mai problematic decât retragerea lui Biden din Afganistan, unde SUA pur și simplu au plecat, retrăgându-și forțele.

Deși talibanii au preluat puterea în urma dezintegrării guvernului afgan pro-american, SUA nu au recunoscut noul guvern și nu i-au oferit nici o concesie fățișă.

În prezent, SUA mențin un birou pentru afaceri afgane în Doha, Qatar, dar nu au relații diplomatice cu Afganistanul.

Planul Kellogg nu este, în ciuda declarațiilor sale, similar acordului privind Berlinul. Oamenii își amintesc că, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații au împărțit Germania în patru zone: SUA, Marea Britanie, Franța și Rusia.

În mod similar, Aliații au împărțit Berlinul, capitala Germaniei din zona sovietică, în patru sectoare (deși sectoarele american, britanic și francez au fuzionat ulterior).

Contextul împărțirii Germaniei a apărut din cauza unor dezacorduri serioase între Aliați cu privire la viitorul Germaniei și a unei schimbări în perspectivele SUA și Marii Britanii, care vedeau Germania ca pe un avantaj geopolitic, iar URSS ca pe o amenințare.

În ceea ce privește Ucraina, în mod oficial, conflictul este între Ucraina și Rusia, terțe părți (în special NATO) ajutând Ucraina cu arme, consilieri, sprijin tehnic, formare, aprovizionare, ajutor financiar și informații.

Spre deosebire de Ucraina, rușii au fost în mare parte pe cont propriu, deși China i-a ajutat pe sub masă – la fel și Coreea de Nord, furnizându-le chiar câteva mii de soldați.

Avantajul major al Rusiei este o bază militară-industrială semnificativă și un bazin mare de recrutare a soldaților.

Pe cont propriu, Ucraina ar fi dispărut de mult: ea este în întregime o creație a NATO din punct de vedere al sprijinului și al resurselor.

Lăsând la o parte aceste diferențe, un fel de împărțire a teritoriului ucrainean nu este exclusă în viitor. În anumite circumstanțe perfect posibile, aceasta ar putea fi o soluție.

În cazul în care negocierile eșuează sau se prelungesc fără rezolvare – ceea ce ar putea fi convenabil și pentru Statele Unite și pentru ruși, mai ales dacă Trump și Putin nu pot găsi o formulă reciproc acceptabilă, iar guvernul Zelenski continuă să se poarte ca un copil râzgâiat – rușii ar putea să învingă armata ucraineană pe câmpul de luptă.

În lipsa acestui rezultat dramatic, ei ar putea distruge o parte semnificativă a armatei ucrainene pe teren, precipitând o adevărată criză la Kiev.

Zelenski, care nu poate negocia cu Rusia (presupunând că ar dori cu adevărat să facă acest lucru), s-ar confrunta cu un risc enorm dacă și-ar menține guvernul la Kiev.

Confruntat cu perspectiva, fie de a fi capturat de ruși, fie de a fi înlocuit de naționaliști extremiști din armată și serviciile de informații, Zelenski ar putea considera că este convenabil să se retragă spre vest, stabilind eventual un guvern ucrainean la Lvov, care este suficient de departe de Rusia pentru a fi considerat cât de cât sigur.

Cu un nou guvern la Kiev – probabil pro-rus – Ucraina ar fi de facto împărțită.

În esență, zona I a lui Kellogg ar deveni Ucraina condusă de Zelenski, cu capitala la Lvov, iar Rusia ar controla totul la est de Nipru, posibil chiar și Odessa, un oraș întemeiat de Ecaterina cea Mare și pe care Rusia îl consideră rusesc.

Dacă acest scenariu se realizează, atunci un fel de armată europeană de salvare s-ar putea instala în zona I, evitând o înfrângere totală pentru Europa, UE și NATO.

Există multe dezavantaje și avantaje ale acestui scenariu. NATO va rămâne probabil într-o parte a Ucrainei, iar Rusia nu va obține recunoaștere internațională pentru cuceririle sale militare.

Acest lucru ar reduce povara SUA și a NATO de a sprijini Ucraina din punct de vedere militar, economic și politic.

SUA ar fi libere să-și concentreze atenția în altă parte, în special în Asia și China, și să-și refacă stocurile de arme epuizate în războiul din Ucraina.

Europa s-ar putea lăuda că a fost alături de Ucraina, dar fără consecința extinderii războiului în afara granițelor NATO.

NATO și-ar salva obrazul, la fel și Washingtonul.

În Europa se vorbește deja despre redeschiderea Europei (în special a Germaniei și Franței) spre energia rusă „ieftină”.

Acesta este un semnal că sfârșitul jocului este aproape.

Europa nu își poate permite un colaps economic care ar crea tulburări pe continent, ar stimula revoltele sociale și ar mătura de la putere elitele conducătoare responsabile pentru dezastru.

În ciuda tuturor discuțiilor despre război, Europa va trebui să facă față necesității de a-și ajusta planurile sau de a se confrunta cu haosul.