ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Academician Doctor Farmacist Ovidiu Bojor, președintele onorific al Planta Romanica, a murit la vârsta de 98 de ani. El a fost cel mai mare fitoterapeut român, doctor farmacist, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale, transmite Evz.

"Să îți pui întrebarea: de unde vin, ce trebuie să fac, unde plec? Răspunsul e foarte simplu: venim de la minus infinit, trăim un metru de viață și plecăm la plus infinit”

Ovidiu Bojor este deținător al titlului de Senior Honoris Causa, brevet acordat de către Forumul Președinților Patronatelor din România și Diploma de Merit Academic, acordată de președintele Academiei Române.

A devenit cercetător științific recunoscut, din 1978 este secretar științific, expert al Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (ONUDI) și consilier științific la Centrul de Biotehnologii din București.


Redăm mai jos un interviu al regretatului academician:
 
Ovidiu Bojor / Foto TVR

Omul să fie Om

Născut la Reghin, la 1 noiembrie 1924, cel care și-a dedicat viața oamenilor și științei, profesorul dr. Ovidiu Bojor nu ar fi existat dacă o minune dumnezeiască nu l-ar fi împiedicat ca, în toamna acelui sângeros an 1940, să meargă la Mureșenii de Câmpie pentru a-și petrece ultimele zile de vacanță alături de vărul său, Victor… Atunci au fost împușcați de către criminalii horthyști, toți cei cinci membri ai familiei Bujor și alți șase apropiați ai acestora, pentru simpla vină de a fi fost români.

Ovidiu Bojor a iertat de mult, dar de uitat, nu poate să nu uite…

Irina Airinei: Întreaga familie a preotului Andrei Bujor, unchiul dumneavoastră,  a fost masacrată în comuna Mureșenii de Câmpie, în noaptea de 23-24 septembrie 1940, din ordinul contelui Albert Wass imediat după cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste. Ce sentimente v-au trezit încercările de reabilitare a contelui Wass în procesele intentate de urmașii săi ?

Prof. Dr. Ovidiu Bojor: Curtea de Apel de la Cluj a respins irevocabil cererea de reabilitare a lui Albert Wass deoarece există probe indubitabile împotriva lui. E un act de dreptate. În afară de alți șase nefericiți, toți membrii familiei mele au fost uciși în chinuri groaznice din ordinul lui Wass.
 


I.A.:  Printre cei împușcați în altă localitate, Sucutard, tot din ordinul lui Wass, se numără și două tinere evreice de 19 ani care avertizaseră jandarmeria cu privire la crima colectivă care se punea la cale în castelul grofului.

Prof. dr. O.B.:  În timpul ocupației Ardealului de Nord, autoritățile horthyste au comis crime abominabile, i-au ucis și i-au deportat la Auschwitz și la Buchenwald pe evrei, i-au ucis și au izgonit români. Eu sunt un om credincios… Născut fiind la Reghin, până în ’40, ne jucam pe stradă, maghiari, români, evrei, sași și țigani. Atunci am învățat română, maghiară și germană. Pe stradă, cu copiii. Nu se punea problema urii de rasă, singurele conflicte erau când cineva punea altcuiva o piedică la un joc de fotbal. Am avut apoi profesori universitari maghiari cu care am fost în relații excelente, în secuime am avut prieteni buni. Mai târziu, am lucrat pe patru continente și am colaborat cu reprezentanți ai tuturor raselor de pe Terra.

I.A.:  Priviți înapoi cu mânie…?

Prof. dr. O.B.:  Vă mărturisesc că nu. În fiecare an, la 23 septembrie, merg la biserică, dau patru slujbe de pomenire și mă rog ca Domnul să le dea o pedeapsă cât mai ușoară criminalilor. „De ce pomenești criminalii?” m-au întrebat  nu o dată preoții. Dar oare cine are nevoie mai mare de iertare, victima sau criminalul? Noi am fost creați după chipul și asemănarea perfecțiunii supreme. Dacă nu-I urmăm exemplul, începem să decădem până ne prăvălim în hău. Este una dintre învățăturile preotului Andrei Bujor care a pierit, atunci…

I.A.:  Care este crezul dumneavoastră în viață ?

Prof. dr. O.B.:  Am cerut părerea a 36 oameni din 28 țări pentru volumul „Pledoarie pentru pace” care apare, anual, în Pakistan. Mi s-a spus „În această carte vă rog să dezvoltați nelimitat ideile dumneavoastră”. M-am rezumat la 12 pagini, deși puteam scrie mult mai mult… De multe ori omul este inferior animalului. Leul sau lupul nu ucid de dragul de a ucide, ci pentru a mânca. Omul coboară deseori sub nivelul animalelor, din setea de a distruge. Îmi vine să cred că, spre deosebire de ele, a pierdut instinctul protejării propriei specii. Crezul meu? Omul trebuie să fie Om. Om cu O mare… dar să nu uite!