După un scurt moment în care Zelensky a dat de înțeles că va fi de acord cu condițiile păcii impuse de Trump, lucrurile au revenit într-un punct mort. Mai mult, președintele ucrainean îl acuză acum pe JD Vance că a preluat retorica pro-Kremlin. ”Nu vreau să particip la realitatea denaturată care mi se prezintă”, a punctat Zelensky.

Fără schimbarea regimului de la Kiev va fi, practic, imposibil să se ajungă la un compromis.

Călcați pe coadă de Trump, orgolioșii lideri globaliști din Franța, Germania și Marea Britanie au decis să pună bețe-n roate negocierilor dintre Casa Albă și Kremlin. În ciuda prăpastiei căscate între politicieni și simplii cetățeni, Europa va continua să susțină și mai puternic eforturile de război ale Ucrainei.

În fond, de ce n-ar face-o? Alegerile europarlamentare de anul trecut au arătat că există suficient loc pentru escaladarea conflictului cu Rusia. Încă nu am ajuns la fundul sacului. Iar Moscova nu a ajuns nici pe departe la capătul răbdării. Președintele Putin speră să aibă suficient timp pentru a delimita noile granițe cât mai la vest.

Aparent lipsit de orice logică, posibilitatea extinderii conflictului în Europa a crescut de când au început negocierile de pace ruso-americane. Șeful Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, avertizează că România nu exclude ca Rusia să încerce un atac împotriva unui stat membru NATO ”în următoarele 6 luni, 2 ani, 4 ani”. Totul pe fondul intensificării sprijinului pe care Uniunea Europeană (și alți aliați extracomunitari din Grupul de la Raimstein) îl acordă regimului Zelensky.

De semnalat că Friedrich Merz, viitorul cancelar al Germaniei, și-a exprimat intenția de a livra Ucrainei rachete de croazieră cu rază lungă de tip Taurus. Cu două mici excepții, inițiativa a fost primită pozitiv în cadrul reuniunii miniștrilor de externe ai Uniunii Europene, desfășurată zilele trecute la Luxemburg.

În Europa, costurile financiare devin din ce în ce mai apăsătoare: 132 de miliarde de euro au fost deja alocate pentru Kiev, echivalentul a 0,7% din PIB-ul UE. Criza energetică, declanșată de sancțiunile împotriva Rusiei, a alimentat inflația până la cote record (prețurile au crescut, în medie, cu peste 40 la sută în ultimii trei ani), iar găzduirea a 8 milioane de refugiați ucraineni ne-a costat 20 de miliarde de euro anual. Pentru europeni, obosiți de scăderea nivelului de trai, de polarizarea politică și de spectrul escaladării, războiul este o povară tot mai greu de dus.

Între timp, motivat de globaliștii războinici, Zelensky a cerut ca legea marțială și mobilizarea generală să fie prelungite până în august. Nicio intenție de a organiza alegeri. Mai mult, i-a cerut lui Trump zece sisteme Patriot în valoare de 15 miliarde dolari (evident, cu banii livrați de europeni), însă șeful de la Casa Albă l-a refuzat.

Analiștii occidentali arondați industriei americane de apărare pretind că negociatorii ruși sunt mult mai versați decât cei trimiși de Trump. ”Sunt convins că rușii vor să-l manipuleze pe Trump să dea vina pe Zelensky și pe europeni pentru eșecul negocierilor. Iar Trump ar înghiți asta ca soluție pentru a-și salva onoarea și ca să se poată concentra în alte direcții, cum ar fi Iranul”, spune Michael Clarke, analist pentru securitate la Sky News. O încercare infantilă de manipulare a opiniei publice. Până și Ilie Bolojan realizează că europenii au devenit principala piedică în calea negocierilor de pace. Nu e nicio stratagemă-minune a rușilor.

Globaliștii rusofobi Macron, Starmer și Merz ne târăsc în continuare în războiul ruso-ucrainean, pretinzând în mod mincinos că ”victoria Moscovei” ar fi mult mai nocivă decât o pace semnată de Putin în genunchi – după ce Zelensky îl va lovi din ce în ce mai dur. O aberație, bineînțeles.

Liderii europeni admit că pierderile umane sunt tragice, dar susțin că abandonarea Ucrainei ar decredibiliza NATO, ar genera mai multe victime și instabilitate regională pe termen lung.

Așadar, războiul continuă în forță. Cu riscurile de rigoare.

Parteneriat Opoziția