ascultă articolul

Interviu cu profesorul Constantin Barbu: Nu timpul necesar este „pericolul" cărturăriei ci avalanșa de proiecte, proiecte care se depășesc unul pe celălalt aproape fără întrerupere

Victor Roncea: Ați promis în mai multe rânduri că vom vorbi și despre cărțile personale, cărți de poezie, eseuri, cărți de „filosofie". Ați vrut să punem cuvântul filosofie în ghilimele fiindcă dumneavoastră considerați că nu există nicio filosofie... Încercăm o posibilă sistematizare în care să vorbim despre titlurile cărților scrise de dumneavoastră. Cărțile originale sunt de ordinul sutelor și mi-ați mărturisit că nu mai știți toate titlurile cărților pe care le-ați scris, deși memoria dumneavoastră este încă fabuloasă. Ca o parabolă simpatică, mi-ați spus că puteți vorbi despre un cuvânt patru ani...

Constantin Barbu: Dragă Victor, eu ți-am promis multe lucruri și nu timpul necesar este „pericolul" cărturăriei ci avalanșa de proiecte, proiecte care se depășesc unul pe celălalt aproape fără întrerupere. Casa poeziei are în acest an luminile ei. Cele zece elegii care sfârșesc poezia (care au norocul unor traduceri excepționale) va fi o carte de care voi avea oarece grijă în acest an. Cartea este deja tradusă în zece limbi și sper că va avea parte și de traduceri admirabile în engleză, portugheză și arabă. Până în prezent, cartea Celor zece elegii care sfârșesc poezia este tradusă în franceză, germană, italiană, spaniolă, greacă, rusă, suedeză, albaneză, mongolă.  Versiunea spaniolă, lucrată cu inspirație de Carmen Bulzan, a apărut la Independently Poetry, 2022, Santiago de Chile, prin grija unui mare poet chilian, anume Luis Cruz-Villalobos (într-o prezentare grafică extrem de inspirată).

Luis Cruz-Villalobos mi-a făcut bucuria să scrie și câteva cuvinte însoțitoare:

Traducerea în greacă mi-a făcut o mare bucurie fiindcă traducerea este făcută de marele poet grec Dinos Koubatis. Prietenul meu Koubatis a însoțit traducerea sa excepțională prin câteva pagini despre Cele zece elegii care sfârșesc poezia, elegii care sunt dedicate Angelei, ființa cea mai pură pe care am cunoscuto. Îngăduiește-mi să îți citez începutul și sfârșitul acestei generoase introduceri (în greacă și franceză):

„Dix élégies éloquentes et émouvantes et une douleur profonde et indescriptible dans l'âme du poète Constantin Barbu, comme des poignards enflammés dans les entrailles de notre propre âme, comme par les lecteurs de sa poésie, nous nous éloignons de notre propre existence humaine pour nous renforcer et rejoindre dans sa propre douleur, qui erre, souffre et s'exprime dans des mondes transcendantaux, où les âmes transmigrent et sont absorbées par l'achèvement mystique d'un autre univers, inconnu de nous qui restons dans les plans terrestres.

Constantin Barbu, philosophe distingué, s'appuyant fermement sur le terrain de la réalité terrestre, "frappé" par un événement que l'Homme ne peut ni contrôler ni empêcher, fait l'expérience de l'insignifiance de notre existence humaine et douteuse sur Terre.

.......................

La technique poétique, qui distingue les dix élégies du poète, se démarque particulièrement, et je pourrais dire qu'elle établit une nouvelle « École », avec une grande dynamique dans l'expression et le vers, et où le réalisme s'approfondit dans la psyché et se fond harmonieusement et solidement. . Et la sensibilité et l'émotion, qui sont piégées dans les limites de l'expression extérieure réaliste, sont canalisées directement dans la création poétique et, à travers elle, dans la psyché, -cette fois-ci-, du destinataire particulièrement sensible.

La création de l'offre poétique de Constantin Barbu est une quintessence poétique, qui naît des profondeurs de l'âme du poète et se diffuse, pénètre et crée de nouveaux mondes pour faire face à nos processus psychologiques et émotionnels, car nous sommes souvent piégés dans des impasses émotionnelles. cela fonctionne comme une intervention intrapsychique, qui nous ouvre des portes et nous définit des solutions."

V.R.: L-am cunoscut pe domnul Koubatis, la manifestări culturale de la Constanța, București, Salamina, Atena și chiar și la Torino. Domnul Koubatis este nu numai un poet autentic ci și un grec adevărat. M-am bucurat să-l fotografiez în mediul său în cadrul unui proiect mai vechi de-al meu despre oameni de cultură.

C.B.: Da. Domnul Koubatis și doamna Koubatis sunt capodopere omenești. Casa lor din Salamina este un superb muzeu și se află într-un peisaj grecesc absolut. Ai putea publica un album de foto-poezie...

Astfel arată versiunea în greacă, tipărită la Editura Mundus din Torino, acolo unde apar versiunile în franceză, germană, italiană, rusă, suedeză.

V.R.: Mi-ați spus că versiunea în limba germană vă „fondează" fiindcă, într-un fel, scrieți deasupra unui adevărat abis german. Vă magnetizează să vorbiți deasupra de Abgrund, pericol, autodistrugere, suspendare a oricărei cauzalități mentale. Oricum, Cele zece elegii care sfârșesc poezia sunt scrise pentru doamna Angela, soția dumneavoastră, care nu mai este între cei vii de pe pământ...

C.B.: Da. Poate sunt mai vii cei care nu se mai află deasupra pământului. Dar Angela este incomparabilă, iar durerea cu care am scris aceste elegii nu este de descris în public. Este dezastrul vieții mele.

Traducerile create de doamna Gabriela Căluțiu Sonnenberg sunt într-o germană genială.

Dă-mi voie, dragă Victor, să transcriu prima pagină din elegii și pagina care sfârșește cartea.

Iată prima pagină:

Erste Elegie

ich warte auf das Einhorn, das mir das Gift bringt

auch ich sehe nicht mehr bis hinter all dem Guten
der Äther hat sich aufgelöst
so anders und umkehrt
und ich weiß nicht wer das Tor geschlossen hat
und der Raum bleibt unüberquert

du, du allein wirst bleiben
mit der geschlossen Roseknospe in der Hand
und die stummschwarze Herrschigkeit verewigt
und die nicht blühende Rose
wird nach Leerraum riechen

meinen Blatt versuche ich nicht mehr
mit dem Gehirn zu zünden, es bleiben
tote Verse und feiern dann ein Fest
zu Ehren meines Todes, den ich noch nicht erfuhr

Și ultima:
ich werde das Buch schließen
damit du mit allen Flügeln der Welt
fliegst
und wieder singst
wie Buddha nicht
eine einzige Sutra sang

solange bis
meine Hand
dir unentwegt eine blühende Rose bringt
solange bis
meine Hand wie verrückt aufblüht
solange bis
du blühst
und zurückkommst
werde ich hierbleiben
für immer
von überall
allein neben dir
mit deinem Vers im Leerraum

und ich werde dein Vers hüten
den Stein mit dem ich das Nichts zerschlage
hinunterschlucken

und ich werde das Überbuch aufmachen
damit du durch dich selbst hindurchfliegst
mit allen Flügeln dieser Welt
gleichzeitig
und nur du solltest sehen

wie mir der letzte Vers das Gehirn wegbläst

Doamna Gabriela Căluțiu Sonnenberg a tradus și Supremele Angelei, o carte aproape imposibil de tradus. Dar rezultatele traducerii sunt maxime, fabuloase și aproape de neatins. Versiunea germană a Celor zece elegii are și o copertă splendidă cu un desen al genialissimului Redon:

V.R.: Traducerea în italiană a Celor zece elegii care sfârșesc poezia, Le dieci elegie che finiscono la poesia, este o versiune excepțională care aparține doamnei Irina Lupu.

C.B.: Doamna Irina Lupu a realizat o traducere cu adevărat excepțională, traducere care a avut o bună apreciere în Academia Seneca. Le dieci elegie che finiscono la poesia a primit premiul Academiei Internaționale de Literatură Contemporană Lucius Annaeus Seneca:

Tot doamna profesoară Irina Lupu a tradus Supremele Angelei, o carte extrem de greu de transpus într-o limbă străină.

Traducerea Irinei Lupu este un adevărat eveniment de transpoziție poetică.

Traducerea a apărut la Mundus Edizione, 2024 și te rog să-mi îngăduiești să transcriu câteva pagini din această traducere minunată:

e il vuoto nel libro fiorirà ruotandosi all’indietro
inesistente e trasparente gemo la notte luminando
pensandomi mi disturba l’oscura
noi siamo stati umani sopra la terra
quello che è stato sarà miraggio scribale
l'ignoranza lavorerà l’azzardo accecante
in lingue straniere terrori parleremo
versi non negoziati fioriranno nella mente
oh, gli angeli con la parlata dell’essere eretici calligrafi
lingue strane la bestia e l'uomo gemellano
è una nera confusione la vita che mi supera
nel vuoto sospeso bevono acqua pesante
circondato da risate rimango indicibile
io nella finestra di nessuno sto solitario sospeso
la regina si oltrevede e il bordo mi mostra
io re in versi le versioni ammattisco
il destino dei tuoi occhi mi getta la lingua dalla mente
perché sboccianda mente giace nel manicomio
la morte ci considera buoni e commestibili
la farmacia del signore è vuota e oscura
il cielo è piombo l'aria grigia la conocchia rossa
lo spettacolo si guarda come un verso
i poveri accendono la loro anima dell'universo
e il cervello me lo scalcia una bocca sconosciuta

ho ossa di carta e sperma di porpora
conto gli eoni come vuole la mia cifra
rompo l'uovo e cambio completamente la legge
si ubriaca l'uccello-angelo della mia mente
dio prende il mio occhio destro e ne fa bandiera
la nave ubriaca non ha albero
e si fa piramide al largo
nulla esiste da quando si è diviso il pane
che il pane non era di grano, essendo exousia
e ding! e dang! e dinc! e thing!
le stelle in lune biancastre si inspengono
perché è così la piccola nichilia scarabocchiata dal cazzetto
balbettiamo da un verso all'altro come il grammofono
e finché dio muore l'eone finisce
solo tu santifichi mangiando luce
tu, mia Angelina, luce liscia
santifichi un libro che finisce
e sgorga violentemente il supralibro con supreme
vanno i chiliocosmi in neri tetralemi
rovinando il lavoro che è di nessuno
un nichilia senza alcuna cella
né chiostro in deviazione ma un'estasi
dove l'eternità si trasforma oggi
ammattendo in morte viva l'illuminazione nel libro

altrimenti perso fuori di te immagino chiliocosmi
e scrivo con l'occhio al posto del mio occhio
vedo cerchi più grandi della carta
e la mia carta è più grande del cielo
non so se sto riscrivendo il verso con occhio principesco
ma lo so che non lo so perché i mondi non finiscono
e perché è strano indugiare attraverso la carta
e perché la rete del nulla è così sottile
in modo che si vede l'altro nulla attraverso di esso
e tutto è sfilacciamento avanti e indietro
supraceleste e sotterraneo sono i rumori
ci sono rumori di pallore e vento e vuoto
il splendendo piange al mio posto risplendendomi
sulla mia pelle pustaka appaiono gli occhi della bisnonna
e la luce li lega da più cadute
cosi come io ungo l'abisso con la tua palpebra del sogno
invano il cielo ha teso bene il filo della mia mente
i mondi si incrinano e i loro nomi si sgretolano
il momento di nessuno inghiotte sempre il secolo morto
fino alle fantasie ricche di splendende
e in quelle nonquelle marcisce sempre il sogno
e il mio cuore mi fa male per i nonversi
rimarranno intorno a te tutte le insante
e incorniciate e non scritte e in nonluce

si avvicina l’elevazione e il circondare
il superchiliocosmo mi dà i confini interi
per sorseggiarli con il verso geniale
per creare un nuovo mondo di carta girevole
in cui tu ed io saremo da sempre
un giovane crimine sempre imperituro
e nel suo sangue lascia che la rosa arrossisca
rosa sbocciante e rimanente
odorando i superchiliocosmi illusori
da cui dio sorseggia i suoi soli
e la mia mente sottile lo avvolge
lei allora essendo la coperta immortale
circondando il giro del metachiliocosmo alieno
estraniandosi nello straniero più straniero
finché non c'è più nemmeno la parola "spirito"
e io da solo governo come il re dispirito
e il supralibro pende da un raggio
in un solo verso di vuoto
in cui tutti i libri si chiudono
e si aprono nell’occhio della tua mente
e nel verso che mi smentisce
e mi impazzisco mia brava bellissima
perché l'essere non è un pane nutriente
tu, angioletta, fai diventare azzurro il pane!

Așa cum am mai spus, fiecare vers se combină cu toate celelalte versuri ale cărții, cartea având 366 de pagini (primele 365 de pagini având câte 24 de versuri pe pagină, iar pagina 366 având șase versuri).

Este o carte a timpului: ziua are 24 de ore, anul are 365 de zile și șase ore, în fiecare oră citim câte un vers și fiecare vers compune cu tot restul cărții o carte nouă. Astfel încât putem citi Supremele Angelei în 10.000 de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ani...

Supremele Angelei se bucură de o traducere germană genială, datorată doamnei Gabriela Căluțiu Sonnenberg.

Înfățișăm prima și ultima pagină a cărții (apărută la Mundus Edizione, Torino, 2024).

Prima pagină:

im Rückwärtsdrehen blüht die Leere im Buch
ich seufze und beleuchte die Nacht, durchschimmernd und abwesend
beim Denken trübt mich die Düsterkeit
wir waren menschlich, schwebten über Erden
was war wird Magie der Gelehrten sein
Unwissen am blendenden Zufall herumwerkelnd
in fremden Sprachen wir Ängste besprechen
im Kopf blühen nicht abgestimmte Verse
ach Engel mit Wortwesen heidnische Kalligraphen
durch seltsame Sprachen verbrüdern sich Mensch und Biest
schwarzes Täuschen Leben mich übermannt
aus schwebend Leere schweres Wasser trinke
umgeben von schallend Gelächter ich stumm
in niemands Fenster stehe ich im Schweben allein
schimmernde Königin zeigt sich, mir den Rand
ich König auf Versen drehe Versionen durch
deiner Augen Los wirft meine Sprache aus ´m Verstand
warum liegt der blühende Verstand im Hospiz
der Tod hält uns für gut und schmackhaft
des Herren Apotheke liegt leer in Düsterkeit
Himmel Blei, Luft grau, roter Bausch
die Vorstellung vergisst man wie einen Vers
Arme zünden ihre Seelen am Weltall an
und mein Gehirn von Fremdmund wird gepeitscht

Ultima pagină:

deine Erhabenen transkribiere ich, lieb´ Engelin
mein Blinken strahlt das Überdurchstrahlende aus
nichts ist von ´nem Wesen, auch nicht dergleichen
es ist ein Fest, das mich zerstört
geschlossen ist das Buch, das ich öffne
stet, von Stern zu Stern, die Leere überquerend

Am mare noroc, dragă Victor, cu câteva transpoziții excepționale despre care eu aș putea spune că, pe alocuri, depășesc originalul.

V.R.: O să vă rog să nu ne oprim aici. Fiindcă presimt că avem multe chestiuni importante de vorbit. Și vreau neapărat să eliberăm o lumină adevărată în care să se vadă cea mai cinstită ierarhizare cu putință în orizontul încă obscur al literaturii...

C.B.: Bine. Să vedem cine rezistă.