ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Miile de reacţii, violente sau nu, legate de cazul "Voiculescu - Antena 3", cu sequel-ul "Plimbarea de la Cotroceni", par să conducă la ideea că nimic altceva nu se întâmplă în această ţară, iar întreaga lume a românilor s-a oprit pentru a comenta evenimentele de săptămâna trecută.

Între aceste reacţii, am ales-o pe cea a lui Sorin Cucerai, pe care vă invităm să o citiţi:

Pentru curățenia de Paști din '90, ai mei au angajat o femeie să-i ajute. La un moment dat în timpul curățeniei, femeia descoperă că ar mai avea nevoie de niște ustensile - și, cum locuia în cartier, am mers cu ea ca să nu care singură ce-ar fi avut de cărat.

Acasă la ea dăm de soțul ei, un tip pe la vreo 40-45 de ani. Nu mai țin minte, dar parcă avea mustață.

Omul mă vede și-mi zice, cu bucurie și căldură în glas:
- A, tu ești tânăr, precis mergi în Piața Universității.

- Firește, am răspuns, bucuros de primirea caldă. (În aprilie '90, cei care mergeau în Piața Universității se urau de moarte cu cei ce nu mergeau - zic asta ca să înțelegeți contextul conversației.)

- Și probabil că la alegeri o să votezi cu PNȚ sau cu PNL, continuă omul.
- Normal, zic.

- Bravo, zice omul. E foarte bine! Și eu dac-aș fi de vârsta ta aș face exact la fel. Dar să nu te superi pe noi dac-o să votăm altfel. Și să nu te superi nici dacă PNȚ și PNL n-o să câștige alegerile. (Aici m-am enervat puțin, recunosc, fiindcă mi se părea de neconceput ca PNȚ și PNL să nu câștige. Dar, fiindcă eram musafir, m-am abținut.) Vezi, tu ești tânăr. Ai toată viața înainte, n-ai nimic de pierdut. Noi, însă, suntem mai bătrâni. Nouă ne e teamă, nu știm cum o s-arate lumea asta nouă. Nu știm cum o să ne adaptăm. Și suntem mai mulți decât cei tineri. Așa că de-asta-ți spun: mergi în Piața Universității și votează cu PNȚ și cu PNL. E foarte bine, te felicit că faci asta, și mă bucur că ești tânăr: pentru tine, lumea se schimbă exact când trebuie. Dar să nu te superi dacă PNȚ și PNL o să piardă alegerile. Încearcă să ne înțelegi și pe noi, fără să te superi.

*

Îmi aduc aminte de conversația asta de fiecare dată când diverși deștepți vorbesc cu dispreț de săracii cei proști și asistați, sau când cer ca „mahalalei” să-i fie retras dreptul de vot, sau când se declară „elită”, sau când scuipă cu dispreț pe manifestațiile celor pe care-i consideră „spălați pe creier”.

Și observ cu tristețe că în materie de elitism și de scuipat semințe-n cap „agramaților” și „pensionarilor”, noul activism - mândru de marșurile anti-RMGC - nu se deosebește prea mult de cel vechi - mândru de anticomunismul Pieței Universității. La vremea mea, am dat dovadă de aceeași cruzime. Între timp, pare că încep să mă vindec - dar virusul deșteptăciunii arogante i-a infectat deja pe bicicliștii anticorporatiști, bine educați și bine plătiți, așa că încep să am o senzație din ce în ce mai neplăcută de deja vu.

La 25 de ani de la Revoluție, continuăm să trăim în două societăți care se ignoră reciproc (în cel mai bun caz), sau se detestă reciproc (cel mai adesea). În București, până și Revoluția a fost făcută în zile diferite, în funcție de clasa socială: pe 21 decembrie am făcut-o noi, proto-hipsterii și viitorii „golani”, iar pe 22 au făcut-o muncitorii. Nici măcar la Revoluție n-am reușit să fim „un popor”.

În fine, de fapt nu vroiam să spun decât atât: că în 25 de ani n-am întâlnit în spațiul public nicio persoană care să se apropie cât de cât de înțelepciunea, căldura și toleranța bărbatului femeii care trăia făcând curat în casele altora.