ascultă articolul

Companiile care exploatează sau valorifică apă din subteran vor plăti pentru utilizarea acesteia pentru că există riscul să afecteze bazinul şi rezerva de apă potabilă pentru o comunitate întreagă, se prevede în Legea minelor, informează Mediafax.

Legea minelor stipulează, totodată, faptul că cetăţenii nu vor plăti redevenţă pentru apa de izvor.

"S-a spus explicit în dezbateri că nu se plăteşte redevenţă pe apa de izvor pentru niciun cetăţean al României. În schimb, dacă sunt companii care se adresează apei din acvifer, din subteran, acele companii vor trebui să plătească pentru utilizarea apei. Dacă până astăzi nu au plătit, ele vor trebui să plătească pentru că există riscul să afecteze bazinul şi rezerva de apă potabilă pentru o comunitate întreagă", a precizat preşedintele Comisiei de Industrii, Iulian Iancu.

El a adăugat că Legea minelor are în vedere orice companie care exploatează apa sau valorifică apa.
"E vorba despre orice companie. Deopotrivă legea se adresează tuturor companiilor, tuturor tehnologiilor care ar putea să valorifice sau exploateze iraţional apa şi ar putea să afecteze un areal întreg, inclusiv viaţa unor comunităţi. De la această lege, acest lucru nu mai e posibil", a spus Iancu.

Legea minelor a fost adoptată, luni, de către Comisiile reunite de Industrii şi Administraţie ale Camerei, în forma agreată în USL, toate amendamentele opoziţiei fiind respinse, actul normativ urmând să intre marţi dimineaţă pe ordinea de zi a Camerei, care e for decizional.

Opozanții noului proiect al Legii Minelor contestă următoarele amendamente:

• Toate lucrările privind prospecţiunile si explorările geologice şi cele de extracţie şi prelucrare a resurselor minerale sunt de utilitate publică. Resurse minerale sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu si roci alumnifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare, dar şi rocile utile, turba, nămolurile şi turbele terpeutice, gazele necombustibile, produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare, apele subterane potabile şi industriale pentru activităţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor.


•  Sunt considerate de interes public deosebit toate acele proiecte miniere ale căror beneficii economice şi sociale, directe sau indirecte sunt mai mari decât efectele de mediu negative. Nu se prevede însă autoritatea competentă să facă o asemenea evaluare şi nici procedura de urmat, ceea ce poate genera abuzuri grave atât din partea Guvernului, cât şi a autorităţilor locale.


•  Titularii licenţelor miniere dobândesc în mod direct concesiunea/administrarea bunurilor proprietate publică din perimeterele miniere, astfel fără organizarea unor licitaţii, cu încălcarea principiilor tratamentului egal, al nediscriminării şi al liberei concurenţe.


•  Exproprierile terenurilor şi gospodăriilor private necesare proiectelor miniere se vor face potrivit Legii 255/2010, lege care însă nu se referă la exploatarea resurselor minerale, cu excepţia zăcămintelor de lignit.


•  Totodată, propunerea legislativă derogă chiar şi de la procedura stabilită de Legea 255/2010 privind exproprierea, acordând titularilor de proiecte miniere prerogative care practic îi substituie autorităţilor statului român. Guvernul este obligat să declanşeze procedurile de expropriere în termen de 30 de zile de când titularul de licentă face o solicitare în acest sens şi fără să aprobe mai întâi indicatorii tehnico-economici ai exploatării. Ministerul Economiei este obligat să acorde direct titularilor de licenţă minieră concesiunea asupra terenurilor care întră în proprietatea publică a statului ca urmare a exproprierii.


•  Sumele reprezentând despăgubiri sunt plătite de chiar titularul licenţei miniere, acesta nefiind însă obligat să plătească redevenţa cuvenită pentru terenurile a căror concesiune o primeşte în mod direct, aceasta compensându-se cu sumele plătite ca despăgubire pentru expropriere, până la concurenţa acestor sume. Se ajunge astfel la situaţia în care Statul Român va suporta cheltuielile unor exproprieri in interesul privat al unei companii.


• Procedura de expropriere reglementată are toate trăsăturile unei exproprieri în interes privat, ceea ce contravine grav atât Constituţiei cât şi CEDO.


•  O companie minieră are dreptul să utilizeze şi să schimbe folosinţa imobilelor expropriate din perimetrul minier, inclusiv a celor cu „destinaţie specială” (a se citi lăcaşuri de cult, monumente, ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte asezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime), dacă realizează „imobile cu destinaţie similară” pe alte amplasamente.


• Compania poate obţine extinderea perimetrului minier iniţial pentru utilităţi specifice necesare transportului, stocării produselor miniere, a sterilului şi a produselor reziduale, a organizării de şantier şi construcţii pentru instalaţii speciale. Proprietăţile private peste care se suprapune extinderea vor fi expropriate.


• Apele de izvor aflate pe proprietatea persoanelor fizice nu vor putea fi folosite de către proprietarul suprafeţei dacă fac obiectul unei concesiuni miniere.


• Companiile miniere pot dobândi terenuri din fondul forestier fără să respecte dreptul de preempţiune al coproprietarilor şi al vecinilor.


• Proiectele miniere pot distruge monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de protectie sanitară deoarece ar avea un statut special ce nu necesită descărcarea prealabilă de sarcină arheologică sau declasarea monumentelor istorice.


•  Monumentele naturii aflate în perimetrele miniere pot fi relocate de către titularii proiectelor miniere.


• Companiile miniere care au explorat oricare dintre resursele minerale amintite au dreptul de a obţine în 90 de zile de la formularea unei cereri şi licenţa de exploatare.


•  Prevederile licenţelor miniere se schimbă dacă intervin dispoziţii legale favorabile titularului, încălcând principiul neretroactivității legii, statuat de Constituției, precum și principiul egalității în fața legii, stabilit de art. 16 al legii fundamentale.


• Compania minieră poate modifica traseul şi desfiinţa orice drum aflat în permiterul său minier.


•  Dacă, potrivit Constituţiei (Art. 136), bunurile proprietate publică sunt inalienabile, autorităţile publice locale vor „pune la dispoziţia” companiilor miniere terenuri din domeniul public, în vederea recuperării unor suprafeţe de pajişte egale cu cele scoase definitiv din circuitul agricol.


•  În cazul în care un act sau o procedură de avizare a unui proiect minier a fost anulată, autorităţile au obligaţia de a elibera companiei în nu mai puţin de 45 de zile un act sau aviz nou care să-l înlocuiască pe cel anulat

Conform acestora, adoptarea propunerii legislative are următoarele repercusiuni pe termen mediu și lung:

 

1.  Creează un foarte periculos precedent de enclavizare la nivel de reglementare a domeniului minier. Practic, companiile miniere își vor putea derula activitățile fără ca acestea să fie avizate de instituțiile abilitate (mediu, urbanism, cultură, sănătate etc).


2.  Limitează transparența decizională și permite polarizarea decizională în mâna unei singure instituții. Orice zăcământ ar putea fi exploatat doar prin obținerea unei licențe miniere din partea unei singure autorități, adică Agenția Națională de Resurse Minerale. Tot acest demers poate fi copiat ulterior și de alte industrii ce ar dori ca activitatea lor să fie scutită de respectarea procedurilor legale de avizare.


3. Imprimă nesiguranța propriei proprietăți, drept câștigat în urma Revoluției. Orice companie minieră poate dispune evacuarea cetățenilor și deposedarea acestora de bunuri legal dobândite. Exproprierea ar fi astfel în interesul unui agent privat, nu pentru un interes public.


4. Favorizează interesul companiilor din domeniul minier, în detrimentul propriilor cetăţeni. Dezvoltarea durabilă prin turism sau agricultură a zonelor miniere nu mai devine astfel o opţiune, aceste zone fiind condamnate la un model de dezvoltare monoindustrial, nociv pentru oameni şi mediu.