A murit regizorul Petre Bokor
Regizorul, autorul şi traducătorul Petre Bokor s-a stins sâmbătă, 26 aprilie 2014, în Canada, anunță reprezentanții Teatrului Nottara.
"Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul "Nottara" a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm. (Marinela Ţepuş, Directorul Teatrului "Nottara") În amintirea acestui regizor atât de drag nouă, echipa Teatrului Nottara doreşte să transmită câteva gânduri tuturor celor care l-au cunoscut pe artist fie personal, fie urmărind spectacolele sale, prin documentul ataşat acestui e-mail", se arată într-un comunicat al Teatrul Nottara.
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
"Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul "Nottara" a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm. (Marinela Ţepuş, Directorul Teatrului "Nottara") În amintirea acestui regizor atât de drag nouă, echipa Teatrului Nottara doreşte să transmită câteva gânduri tuturor celor care l-au cunoscut pe artist fie personal, fie urmărind spectacolele sale, prin documentul ataşat acestui e-mail", se arat[ ]ntr-un comunicat al Teatrul Nottara.
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.
- See more at: http://www.b365.ro/regizorul-roman-petre-bokor-s-a-stins-din-via-a_206900.html#sthash.vpx812eJ.dpuf
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.
- See more at: http://www.b365.ro/regizorul-roman-petre-bokor-s-a-stins-din-via-a_206900.html#sthash.vpx812eJ.dpuf
"Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul "Nottara" a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm. (Marinela Ţepuş, Directorul Teatrului "Nottara") În amintirea acestui regizor atât de drag nouă, echipa Teatrului Nottara doreşte să transmită câteva gânduri tuturor celor care l-au cunoscut pe artist fie personal, fie urmărind spectacolele sale, prin documentul ataşat acestui e-mail", se arată într-un comunicat al Teatrul Nottara.
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
"Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul "Nottara" a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm. (Marinela Ţepuş, Directorul Teatrului "Nottara") În amintirea acestui regizor atât de drag nouă, echipa Teatrului Nottara doreşte să transmită câteva gânduri tuturor celor care l-au cunoscut pe artist fie personal, fie urmărind spectacolele sale, prin documentul ataşat acestui e-mail", se arat[ ]ntr-un comunicat al Teatrul Nottara.
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.
- See more at: http://www.b365.ro/regizorul-roman-petre-bokor-s-a-stins-din-via-a_206900.html#sthash.vpx812eJ.dpuf
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta.
Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra. Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării.
Deşi stabilit în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.
- See more at: http://www.b365.ro/regizorul-roman-petre-bokor-s-a-stins-din-via-a_206900.html#sthash.vpx812eJ.dpuf
Donează pentru ActiveNews!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Soluția Casei Regale pentru unirea imediată a Basarabiei cu România
A știut directorul Hellvig de activitățile suspecte ale marilor rezerviști, Coldea & Co? Răspunsul lui: Da!
Statul subteran, dezgropat de jurnaliștii de la Realitatea PLUS: Dinamitarea rețelei de infractori conduse de Coldea
S-a predat Donald Trump? – Statul Paralel pare că îi pregătește un nou mandat la Casa Albă
Analiza ”Prafului Saharian”: arsenic, bariu, nichel, zinc, fier, aluminiu. Cum au acționat alte state în timp ce oficialitățile din România tac mâlc. Documente de la Institutul de Inginerie Chimică din Bosnia
Ucraina, Cerul cel mai Ostil pe care l-au întâlnit vreodată avioanele F-16
Recomandările noastre
Când Mântuitorul a coborât de ÎNVIERE în minele și iadul TEMNIȚELOR BOLȘEVICE, alături de Părintele Justin și alți martiri ai neamului românesc: O lumină a trecut peste inima mea și am strigat tare: HRISTOS A ÎNVIAT, FRAȚILOR!
Cititoare ActiveNews din Sistemul Medical: Unora plandemonia le-a prăjit creierul. Nimeni nu stie cât chin îndură cei vaxxați și câte turbo-cancere în stadiul IV vedem. NU, lumea nu este pregătită sa afle adevărul despre serurile experimentale!
Tip conținut: Știri
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (0)