ascultă articolul

Ca de-obicei, când se apropie alegerile, se înteţesc discuţiile despre elită şi populism, despre vot universal, democraţie, etc. Nici alegerile de faţă nu au scăpat. Şi la fel ca după fiecare scrutin, "elita" se declară învinsă de "gloata" needucată care domină România. Sau cel puţin în accepţiunea lor.

Livrare gratuita in 24 de ore!

Şi cu fiecare scrutin, limbajul acestei "elite" este tot mai agresiv, mai violent. De ce această falie între unii şi alţii?

Am scris elite între ghilimele pentru că în realitate, acestea nu sunt elite. Nu sunt elite organice, sunt oameni care se auto-intitulează elite. Sau sunt oameni în care cineva a investit tocmai pentru a uzurpa rolul adevăratelor elite. Şi nici gloata, nu e gloată, sunt doar oameni aşa acum găseşti peste tot în lume.

Prin definiţie, o elită este acel grup "care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate", este "distins". Urmând această definiţie, care din aceste elemente le regăsim la "elitele" noastre? Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici, Daniel Barbu, Vladimir Tismăneanu, Moise Guran sau Lucian Mândruţă etc. sunt câteva din numele pe care de-obşte, lumea le flutură când vine vorba despre elite.

Dar urmând definiţia din dex, observ că deşi sunt valoroşi,sunt buni în ceea ce fac, lipseşte un lucru foarte important: aceşti oameni nu sunt parte din comunitate. Ei sunt o comunitate aparte. Dacă în general societatea românească este şi comunitate prin firele invizibile care o unesc: valori, credinţă, identitate, aceşti "elitişti" sunt o comunitate în sine. Un cerc închis, unit de dorinţa de a conduce, de a impune norma cu orice preţ. Şi nu în ultimul rând, uniţi de trecutul lor de dinainte de 1989. Fiecare este urmaşul sau dacă nu protejatul unui fost nomenclaturist, activist, asta dacă nu a fost el însuşi aşa ceva.

De-aceea, emulii lor mai tineri reacţionează aşa cum o fac. Cu înjurături, cu sudalme şi ameninţări la adresa "gloatei" care nu le înţelege rolul "mesianic". Îi vedem în presă, pe bloguri, la televiziune, peste tot.

Problema lor este că odată incluşi în cercul select al "elitei", ei se rup automat de valorile pe care le împărtăşeşte comunitatea care i-a dat. Sau măcar le împărtăşea. Ei vor neapărat să le şteargă cu buretele şi să ne re-educe. Orice încercare de opoziţie e întâmpinată cu expresii nobile precum: "asistaţi social", "pupători de moaşte", "bigoţi", "înapoiaţi", "ştirbi" sau "jigodii". Ei nu au o credinţă, pentru că ridică, din timp în timp, pe unul dintre ei la nivel de zeu pământean: ultima "zeitate" a elitei este Monica Macovei, despre care Moise Guran a spus că are...HAR!

Asta dacă nu anunţă că divorţează de România. Deşi nici asta nu sunt în stare să facă. Pentru că îşi iubesc atât de mult ţara, încât vor s-o rupă în bucăţi pentru că a îndrăznit să nu le respecte voinţa electorală(foto jos).

[caption id="attachment_70794" align="alignleft" width="471"] Captura FACEBOOK[/caption]

Şi apoi se miră că mulţimea îl votează p-ăla care nu o înjură şi o batjocoreşte.Practic, prin comportamentul lor dispreţuitor, nu fac decât să-l ridice involuntar pe cel care se poziţionează împotriva lor. E simplu.

Cine sunt adevăratele elite? Păi sunt acei oameni care s-au ridicat din comunitate şi care nu se scârbesc să trăiască acolo. Acei oameni care văd neajunsurile din jurul lor şi muncesc pentru a le elimina, fără a-i înjura pe cei neputincioşi. Sunt oamenii care îşi pun calităţile şi educaţia în sprijinul celor simpli şi manipulabili, pentru a-i ridica, nu pentru a-i învinovăţi că n-au două facultăţi. Sunt oamenii care au plecat din România, fără să dorească acest lucru, dar apără demnitatea ţării indiferent de circumstanţe şi nu scuipă pe obrazul ei. Sunt oamenii care aderă la un principiu pentru că cred în el, nu pentru că azi le e de folos, dar în 2012 nu.

Aceasta este adevărata elită a României. Deocamdată ea stă tăcută, munceşte şi apără ce a mai rămas de apărat.Suferă, acuzată fiind de fiecare parte că pactizează cu inamicul. În realitate, este singura parte care preferă să nu-şi vândă sufletul pentru a câştiga lumea.